Matthiola sinuata

À prupositu di Wikipedia
Matthiola sinuata
Matthiola sinuata
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisioni Tracheophyta
Classa [[]]
Ordini Brassicales
Famiglia Brassicaceae
Genaru Matthiola
Nomu binuminali
Matthiola sinuata

Matthiola sinuata hè una pianta chì faci parti di a famiglia di i Brassicaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Matthiola sinuata hè una pianta arbacea annuali appartinendu à a famiglia di i Brassicaceae. Misura di regula trà 20 è 50 cm d'altezza è pussedi casci verdi è lungarini. I fiora, chì appariscini da maghju à lugliu, sò di culori rusulinu, viulettu o biancu è ani un adori aggradevuli.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Matthiola sinuata hè urighjinaria d'Auropa è d'Asia uccidentali. Hè prisenti in numarosi paesi, in particulari in Francia, in iSpagna, in Italia, in Turchia è in Iranu. Cresci di regula in i pratulini, i prata è i bordi di stradonu.

Matthiola sinuata hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

Matthiola sinuata hè una pianta annuali chì si ripraduci par via di graneddi. A fiuritura hà locu da maghju à sittembri, siont'è i cundizioni climatichi. I fiora sò inamacati da l'insetti, in particulari l'abbi è i sbarabattuli, chì sò attratti da u so prufumu dolci. I graneddi sò spargugliati da u ventu o da l'animali. 'Ssa pianta hà una crescita rapita è pò pruducia numarosi graneddi, ciò chì li parmetti di culunizà prestu nuveddi ambienti.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Matthiola sinuata hè stata discritta par a prima volta in 1753 da u butanistu svidesu Carl von Linné in a so opara Species Plantarum. Hà ancu stata cunnisciuta sottu à i noma di Cheiranthus sinuatus è Erysimum sinuatum.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Bench'è Matthiola sinuata ùn fussi micca cunsidarata com'è una spezia minacciata, hè à spessu apradata com'è pianta urnamintali è pò essa cultivata in i giardini. Eppuri, hè impurtanti di vighjà à ùn intraducia micca 'ssa pianta in ecusistemi induva edda ùn hè micca prisenti naturalamenti, chì pò divintà invadenti è nocia à a biudiversità lucali.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]