Marte

À prupositu di Wikipedia
Marte.

Marte (o Marti) hè a quarta pianeta di u Sistemu sulariu per ordine criscente per via di a distanza à u Sole è a siconda per ordine criscente per via di a taglia è di a massa. A so luntananza à u Sole hè cumpresa trà 1,381 è 1,666 UA (206,6 à 249,2 milioni di chilomitri), incù un periodu orbitale di 669,58 ghjorni marziani (686,71 ghjorni o 1,88 annu terraneu).

Marte hè una pianeta tellurica, cum'elli sò Mercuriu, Venera è a Terra, à l'incirca deci volte menu massiccia ch'è a Terra ma deci volte più massiccia ch'è a Luna. A so tupugrafia prisenta analugie tantu incù a Luna, à traversu i so crateri è i so bacini d'impattu, ch'è incù a Terra, per via di a furmazione d'origine tettonica è climatica, tali i vulcani, e valle, i campi di dune è calotte pularie. U più altu vulcanu di u Sistemu sulariu, Olympus Mons (chì hè un vulcanu scudu), è u più grande inzecca, Valles Marineris, si trovanu annantu à Marte.

Marte hà oghje persu a guasi tutalità di a so attività geologica interna, è soli avenimenti minori succederianu dinù ogni tantu nantu à a so superficia, tale e pullitrine, è i geyser di gasu carbonicu in e rigione pularie, podarse tarramuti, è ancu scarse eruzione vulcaniche sottu forma di piccule sculate di lava.

U periodu di rutazione di Marte hè di listessu ordine ch'è quellu di a Terra è a so obliquità li cunferisce un ciculu di staghjone simile à quellu ch'è noi cunnoscemu. 'Sse staghjone sò eppuru marcate da un'eccentricità orbitale cinque volte è mezu più elevata ch'è quella di a Terra, da induve un'asimmetria staghjunesca abbastanza più pronunciata trà e dui emisferi.

A pianeta Marte vista da a videucamera OSIRIS da a sonda spaziale Rosetta.

Marte pò esse ossirvata à l'ochju nudu, incù un splindore bellu più debule ch'è quellu di Venera ma chì pò, à u mumentu di oppusizione avvicinate, varcà u splindore massimu di Ghjove, aghjunghjendu una magnitudine apparente di - 2,914, mentre ch'è u so diamitru apparente varieghja di 25,1 à 3,5 siconde d'arcu sient'è ch'è a so distanza à a Terra varieghja di 55,7 à 401,3 milioni di chilomitri. Marti hà sempre statu caratterizata visualmente da u so culore rossu, duvuta à l'abbundanza di a/u/a/u hématite amorphe — ossidu/ossidu/ossida/ossida/ossida di ferru (III) — à a so superficia. Hè ciò chì a/u hà fattu assucià à a guerra dapoi l'Antichità, da induve u so nome in Occidente siont'è u diu Marti di a guerra in a mitulugia rumana, assimilatu à u diu Arès di a mitulugia greca. In francese, Marti hè à spessu cugnumata a pianeta rossa per causa di 'ssu culore particulare.

Nanzu à u sopravolu di Marte da Mariner 4 in 1965, omu pinsava ch'ellu ci si truvava l'acqua liquida in superficia è ch'è forme di vita simile à quelle esistente annantu à Terra pudianu esse ci si sviluppate, tema assai fecondu in fintascenza. E variazione staghjunesche d'albedu à a superficia di a pianeta eranu attribuite à a vegetazione, mentre ch'è furmazione dritte percipite in e spichjette astrunomiche è i telescopii di l'epica eranu interpritate, in particulare da l'astrunomu amatore americanu Percival Lowell, cum'è canali d'irrigazione attravirsendu stese desertiche incù acqua esciuta da e calotte pularie. Tutte 'sse spiculazione sò state abandunate incù e sonde spaziale chì anu studiatu Marte : da 1965, Mariner 4 permessi di scopre una pianeta spruvista di campu magneticu glubale, incù una superficia craterizata simile à quella di a Luna, è un'atmusfera tenua.

Dipoi tandu, Marte face l'ogettu di prugrammi di splurazione più ambiziosi ch'è per tuttu altru ogettu di u Sistemu sulariu : di tutti l'astri ch'è noi cunnoscemu, hè difatti quellu chì prisenta l'ambiente avendu u più similitudine incù quellu di a nostra pianeta. 'Ssa splurazione intensiva ci hà arricatu una megliu cumprensione di a storia geologica marziana, svilendu in particulare l'esistenza d'un'epica rinculata induve e cundizione in superficia duvianu esse abbastanza simile à quelle di a Terra à listessa epica, incù a prisenza di grande quantità d'acqua liquida. A sonda Phoenix hà cusì scupertu mentre l'istate 2008 u ghjacciu d'acqua à una debule prufundità in a terra di Vastitas Borealis.

Marte pussede dui picculi satelliti naturali, Fobu è Deimos.

Carattaristiche fisiche è urbitale[mudificà | edità a fonte]

Quarta pianeta di u Sistemu sulariu par ordine di distanza criscente partendu da u Sole, Marte hè una pianeta tellurica à mità menu grande chì a Terra è vicinu à deci volte menu massiccia, chì a so superficia hè un pocu infiriore à quella di e terre emerse di a nostra pianeta (144,8 contru à 148,9 milioni di chilomitri quatrati). A gravità hè u terzu di quella di a Terra, vale à dì dui volte quella di a Luna, mentre chì a durata di u ghjornu sulariu marzianu supraneghja quella di u ghjornu terraniu di un pocu menu di 40 minut. Marte hè una volta è mezu più alluntanata da u Sole ch'è a Terra, annantu à una orbita appena più ellittica, è riceve, siont'è a so pusizioni annantu à 'ss'orbita, trà dui è trè volte menu energia sularia ch'è a nostra pianeta. L'atmusfera di Marte essendu par soprapiù più di 150 volte menu densa ch'è a nostra, è ùn pruducendu par via di cunsequenza chì un effettu serra assai limitatu, 'ssu debule irraghjamentu sulariu spiega chì a temperatura media annantu à Marte sia di circa 65°C.


A fine atmusfera marziana, induv'elli appariscenu nivuli lucalmente abundanti, hè u sediu d'una meteurulugia particulare, supranata da timpeste di polvara chì oscuranu qualchì volta a pianeta sana. A so eccentricità orbitale, cinque volte più marcata ch'è quella di a Terra, hè à l'origine di un'asimmetria staghjunesca assai sensibile annantu à Marte : in l'emisferu nordu, a staghjone a più longa hè u veranu (198,6 ghjorni), chì supraneghja a più corta (l'auturnu, 146,6 ghjorni) di 35,5 ; annantu à Terra, l'istate di l'emisferu nordu, a staghjone a più longa, ùn supraneghja a durata inguerninca ch'è di 5%. 'Ssa particularità spiega ancu ch'è a superficia di a calotta pularia australe si riduci nettamente più d'istate ch'è quella di a calotta pularia boreale.

A distanza media da Marte à u Sole hè à l'incirca di 227,937 milioni di chilomitri, vene à dì 1,523 7 UA. 'Ssa distanza varieghja trà un perieliu di 1,381 UA è un afeliu di 1,666 UA, currispundente à un'eccentricità orbitale di 0,093 315. U periodu orbitale di Marte hè di 686,96 ghjorni terranei, vene à dì 1,880 8 annu terraneu, è u ghjornu sulariu ci dura 24 ore 39 min 35,244 s.

Variazione di l'eccentricità[mudificà | edità a fonte]

Frà l'altre sette pianete di u Sistemu sulariu, sola Mercuriu pussede un'eccentricità più alta ch'è quella di Marte. Eppuru, in i tempi, l'orbita di Marti seria stata più circulare ch'è oghje, incù un'eccentricità di circa 0,002 1,35 milione d'anni fà. L'eccentricità di Marte evolueria sient'è dui ciculi soprapposti, u prima d'un periodu di 96000 anni è u sicondu d'un periodu di 2200000 anni, di modu chì duveria dinù cresce mentre i 25000 prossimi anni.

Variazione di l'obliquità[mudificà | edità a fonte]

L'obliquità designa l'inclinazione di l'assiu di rutazione d'una pianeta annantu à u so pianu orbitale intornu à u Sole. L'obliquità di Marte hè attualmente di 25,19, prossima da quella di a Terra, ma cunnosce variazione periodiche duvute à l'interazzione gravitaziunale incù l'altre pianete di u Sistemu sulariu. 'Sse variazione cicliche sò state valutate da simulazione infurmatiche da l'anni 1970 cum'è avendu una periudicità di 120000 anni iscrivendu si ella stessa in un ciclu più maiore di 1,2 milione d'anni incù per valori estreme 14,9 è 35,5. Un ciculu ancu più longu si soprappuneria à stu inseme, di circa u 10 milioni d'anni, duvutu à una risunanza orbitale trà a rutazione di a pianeta è a so orbita intornu à u Sole, suscettibile d'avè purtatu à 40° l'obliquità di Martie sultantu 5 milioni d'anni fà. Simulazione più ricente, rializate à u principiu di l'anni 1990, anu per soprapiù svilatu variazione caotiche di l'obliquità marziana, chì i so valori pussibile s'iscriverianu da 11° à 49°.

Affinate ancu di più cù l'aiutu di e date racolte da e sonde marziane di l'anni 1990 è 2000, 'sse simulazione numeriche anu messu in evidenza a prepuonderanza di e variazione caotiche di l'obliquità marziana da ch'è omu ricolla aldilà di uni pochi di milioni d'anni, ciò chì rende aleatoria ogni valutazione di u valore di l'obliquità aldilà di une poche di dicine di milioni d'anni in u passatu o u futuru. Una squadra europea hà cusì valutatu à 63% a prubabilità ch'è l'obliquità di Marte aghji aghjuntu omancu 60° mentre l'ultimu miliardu d'anni, è à più di 89% in u corsu di i trè ultimi miliardi d'anni.

'Sse variazione d'obliquità inducenu variazione climatiche assai significative à a superficia di a pianeta, affittendu in particulare a ripartizione di a ghjacciu d'acqua in funzione di e latitudine. Cusì, u ghjacciu tende à accumulà si à i poli in periodu di debule obliquità cum'è attualmente, mentre ch'è ella tende à migrà à e basse latitudine in periodu di forte obliquità. E date racolte dapoi u principiu di u seculu tendenu à mustrà ch'è Marte esceria in 'ssu mumentu stessu d'una età ghjaciaria, in particulare per causa di l'ossirvazione di strutture ghjaciarie (ghjacciai, frammenti di banchisa in particulare) insin'à latitudine tantu basse ch'è 30°, è chì parenu cunnosce un'erusione attiva.

In a misura chì a prissione atmusferica media in pianu dipende di a quantità di diussidu di carboniu ghjilatu à i poli, e variazione d'obliquità anu ancu un impattu annantu à a massa tutale di l'atmusfera di Marte, a prissione atmusferica media pudendu ancu cascà, in periodu di debule obliquità, à sultantu 30 Pa (appena 5% di a prissione atmusferica standard attuale) è induce un riscaldamentu da 20 à 30K di u sottuterra marzianu. Un certu riscaldamentu puderia spiigà numerose furmazione geologiche implichendu un sottuterra carcu à acqua liquida, senza ch'ellu sia necessariu d'invucà un accriscimentu passatu di a prissione atmusferica o di u flussu termicu di a pianeta.

Da vede dinù[mudificà | edità a fonte]