Lythrum borysthenicum

À prupositu di Wikipedia
Lythrum borysthenicum
Lythrum borysthenicum
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Myrtales
Famiglia Lythraceae
Generu Lythrum
Nome binuminale
Lythrum borysthenicum
Dmitry Litvinov, 1917

Lythrum borysthenicum hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Lythraceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Lythrum borysthenicum hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di e Lythraceae. Si distingue da i so piccioli ritti, aghjunghjendu di regula un'altezza da 50 à 100 centimi. E casce sò opposte, lanceulate è appena dentate annantu à i bordi. I fiori, di culore rusulatu vivu, sò ragruppati in spighe terminali densi. Ogni fiore prisenta sei petali è sei stamine, cunferendu à a pianta un'apparenza attraente.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Lythrum borysthenicum hè originariu di e rigione d'Europa di l'Estu, in particulare di l'Ucrania è di a Russia. Omu u trova ancu in certe parte di l'Asia cintrale. 'Ssa pianta priferisce l'ambienti umiti, tali i paduli, e sponde di i corsi d'acqua è e zone inundevule. Pò ancu adattà si à e terre appena saline.

Lythrum borysthenicum hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Lythrum borysthenicum hè una pianta à fiuritura estiva. Fiurisce di regula da ghjunghju à sittembre, attirendu numerosi insetti inamacatori tali l'ape è e farfalle. A pianta si riproduce per u più per via di granelli, chì sò spergugliati da u ventu è l'acqua. Pò ancu diffonde si in via vegetativa grazia à i so rizomi, furmendu cusì culonie dense.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Lythrum borysthenicum hè ancu cunnisciutu sottu à u sinonimu Lythrum salicaria var. borysthenicum. Face parte di u generu Lythrum, chì cumprende à l'incirca 40 spezie di piante erbacee. I membri di 'ssu generu sò caratterizati da i so fiori à forma di stella è e so casce opposte.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Lythrum borysthenicum hè cunsideratu cum'è una spezia à preoccupazione minore in termini di cunsirvazione. Bench'ellu possi esse invadente in certe rigione, ghjoca un rollu impurtante in l'ecusistemi umiti furniscendu u cibu è un aggrottu à numerose spezie animale. Eppuru, hè impurtante di surviglià a so prupagazione è di piglià misure apprupriate per evità ch'è ellu ùn diventa una minaccia per l'ecusistemi indigeni.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]