Luzula nivea

À prupositu di Wikipedia
Luzula nivea
Luzula nivea
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisioni Magnoliophyta
Classa Liliopsida
Ordini Juncales
Famiglia Juncaceae
Genaru Luzula
Nomu binuminali
Luzula nivea
( L. ) DC. , 1805

Luzula nivea hè una pianta chì faci parti di a famiglia di i Juncaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Luzula nivea hè una pianta arbacea di a famiglia di i Juncaceae. Si distingui da u so frundamu parsistenti è i so gaspi di fiurareddi bianchi chì fiuriscini da maghju à lugliu. A pianta pò aghjunghja sinu à 60 cm d'altezza, incù fogli d'un verdi bughju, stretti è cuttighjati di pela bianchi.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

A Luzula nivea hè urighjinaria di i muntagni d'Auropa, induv'edda si trova tipicamenti in i furesti di cunifari è i chjarini di muntagna. Hè particularamenti prisenti in l'Alpi, i Pirenei, i muntagni di l'Auropa cintrali è i Carpazi.

Luzula nivea hè prisenti in Corsica ma hè rara.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

Luzula nivea hè una pianta adatta à i climi freti è à i terri povari in nutrimenti. Hè capaci à risista à timperaturi bassissimi è à cundizioni ambientali difficiuli. 'Ssa spezia si ripraduci par u più in via vegetativa, furmendu toppi densi. L'impullinazioni di i fiora hè assicurata da l'insetti, tali l'abbi è i sbarabattuli.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

A Luzula nivea ùn hè micca una spezia minacciata è ùn faci micca l'ughjettu d'una prutizzioni spicifica à u liveddu internaziunali. Eppuri, com'è par tutti i spezii salvatichi, a prisirvazioni di u so ambienti naturali hè escinziali à a so sopravvivenza à longu andà. A disfuristazioni, l'urbanisazioni è u cambiamentu climaticu poni tutti avè un impattu negativu annantu à i pupulazioni di Luzula nivea.

In certi righjoni, sforzi di cunsirvazioni lucali sò missi in sesta pà prisirvà è risturà l'ambienti naturali di 'ssa spezia. Quissa pò inchjuda a prutizzioni di i furesti di muntagna esistenti, a rifuristazioni di spazii sgradati, è l'educazioni di u publicu annantu à l'impurtanza di a prisirvazioni di 'ssi ambienti unichi.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]