Lupinus albus

À prupositu di Wikipedia
Lupinus albus
Lupinus albus
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Fabales
Famiglia Fabaceae
Generu Lupinus
Nome binuminale
Lupinus albus
Carl Linnaeus, 1753

Lupinus albus hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Fabaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Lupinus albus, ancu cunnisciutu sottu u nome di lupinu biancu, hè una spezia di pianta appartinendu à a famiglia di e Fabaceae. Si tratta d'una pianta erbacea annuale chì pò aghjunghje un'altezza da 30 à 120 centimi. E so foglie sò cumposte da fogliole verde è pilute, disposte à forma di palme. I fiori di Lupinus albus sò di culore biancu è formanu gaspe dense. I frutti sò guaine pilute cuntinendu i granelli.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Lupinus albus hè originariu di u bacinu mediterraniu, ma hè ancu cultivatu in altre rigione di u mondu, in particulare in Europa, in America suprana è in Australia. Priferisce e terre belle assiccate è assuliate.

Lupinus albus hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Lupinus albus hè una pianta fissatrice d'azotu, ciò chì significheghja ch'è ella hè capace à cunverte l'azotu atmusfericu in una forma usevule da e piante. 'Ssa capacità li permette di pruspirà in e terre povere in nutrimenti. A pianta fiurisce di regula di veranu è produce granelli chì ponu firmà durmenti in a terra mentre longhi periodi prima di germinà.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Lupinus albus hè u nome scentificu accittatu per 'ssa spezia. Esistenu dinù sinonimi per designà 'ssa pianta, tali Lupinus termis è Lupinus albus var. termis.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Lupinus albus hè una pianta cultivata à fine alimintare è furagere. I so granelli sò ricchi di proteine è sò imprudati in l'alimentazione umana è animale. Eppuru, per causa di a distruzzione di u so ambiente naturale è di l'eccessu di sfruttamentu, certe pupulazione di Lupinus albus sò minacciate. E misure di cunsirvazione sò necessarie per prisirvà 'ssa spezia è assicurà a so sopravvivenza à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]