Lingua leonese
|
Lionese ('Llïonés', 'Llingua Llïonesa') | ||
|---|---|---|
| Altri nomi: | leonese, lionesu | |
| Parlatu in: | Spagna, Portugallu | |
| Parsoni: | ~55.000 | |
| Classifica: | - | |
| Scrittura: | Latina | |
| Tipulugia: | SVO | |
| Filugenesi: | Indoauropeanu
| |
| Statutu officiale | ||
| Nazioni: | Castiglia è León (ricunnisciuta in u Statutu d'Autunumia, Art. 5.2). Portugallu (a variante mirandese hè lingua ufficiale dapoi u 1999). | |
| Rigulatu da: | ||
| Codici di classificazioni | ||
| ISO 639-1 | roa | |
| ISO 639-2 | roa | |
| ISO 639-3 | roa | |
| SIL | 51-aaa-cc Linguasphere 51-AAA-cc[1][2] (EN) | |
| Estrattu in lingua | ||
| Dichjarazioni univirsali di i diritti di l'omu - Art.1 | ||
| Tolos seres humanos nacen iguales en dinidá y driechos. | ||
| Lingua - Alencu d'e lingue - Linguistica | ||
A lingua leonese (Llïonés o Llingua Llïonesa in leonese) hè una lingua rumanza di u gruppu ibero-rumanzu. Hè parlata tradiziunalmente in e pruvince di León, Zamora è Salamanca in Spagna, è in u distrittu di Bragança in Portugallu. Tuttavia, fora di u distrittu di Bragança, ci sò prove chì u leonese era parlatu in altri territorii di u Portugallu attuale chì appartenevanu à u Regnu di León.[3]
Inseme à l'asturianu è u mirandese, forma u gruppu linguisticu leonese. U leonese hè ricunnisciutu cum'è lingua sottu u codice Linguasphere 51-AAA-cc.[4]
Storia
[mudificà | edità a fonte]U leonese deriva direttamente da u latinu vulgare. Ùn hè micca un'evoluzione di u latinu classicu (scrittu), ma di a lingua di u populu dopu à l'espansione di l'Imperu Rumanu.
Primi ducumenti
[mudificà | edità a fonte]Durante u Medievu, u leonese era a lingua principale è a lingua ufficiale di u Regnu di León.[5]
Era usatu à a corte di León è si trova assai spessu in i ducumenti amministrativi è ghjuridichi di l'epica, prima di a pressione pulitica (spotchaedje) di u castiglianu.[6][7]
In quantu à a scrittura, a prima prova, cunsiderata a più antica di una lingua rumanza in a Penisula Iberica, hè u ducumentu trovu in l'Archiviu di a Cattedrale di León. Hè a « Nodicia de Kesos », un ducumentu di l'annu 959.
U leonese hè statu a lingua ufficiale di a ducumentazione leonese finu à u seculu XIV,[8] quandu hè statu rimpiazzatu da u castiglianu in e cancellerie è hè diventatu una lingua parlata.[9]
U leonese si cunsulidò cum'è lingua durante u Medievu cun una norma definita, basata nantu à un cunsensu graficu trà i scrittori è i nutari.[10]
A lingua leonese conta oghje (in 2026) 55.000 locutori nativi.[11] Hè in seriu periculu di sparizione, senza ricunniscenza legale piena è di fronte à i tentativi d'assimilazione da parte di e lingue vicine.
Tradizione letteraria in Salamanca
[mudificà | edità a fonte]Ancu se u so usu ufficiale hè diminuitu, u leonese hè firmatu in a cultura. Ci sò tracce impurtanti in a literatura di i seculi XV è XVI, in particulare in u teatru pasturale.[12]
In i seculi XV è XVI, u leonese apparisce in u teatru di Juan del Enzina[13] cum'è una lingua distinta da u castiglianu. Più tardi, in u seculu XVIII, Diego de Torres Villarroel, ligatu à l'Università di Salamanca, cuntinuò sta tradizione.[14]
Evoluzione in u seculu XX
[mudificà | edità a fonte]À l'iniziu di u seculu XX, a publicazione di « Cuentos en dialecto leonés » di Caitano Galán Bardón (1907) hè stata una tappa impurtante.[15]
U duminiu linguisticu leonese hà cunnisciutu cambiamenti.[16] Duie varietà anu sviluppatu i so propri standard: l'asturianu (1981) è u mirandese (1999). U leonese hè a lingua storica da cui derivanu[17].
Università
[mudificà | edità a fonte]Oghje, u leonese hà un altu livellu di ricunniscenza in l'università europee. Un esempiu hè a ricerca di Raúl Sánchez Prieto, Vice-Rettore di l'Università di Salamanca, chì hà ricunnisciutu u leonese cum'è lingua autòctona in u quadru di u Gruppu Coimbra.[18]
Inoltre, a linguistica cumparativa trà l'italianu è u leonese hè stata u sughjettu di monografie publicate in Germania, dimustrendu chì u leonese hè un sistema autònumu studiatu finu à u livellu di dutturatu.[19]
Filologia
[mudificà | edità a fonte]A ricerca scientifica hà permessu di definisce a so struttura è a so storia. Studii annantu à u vechju leonese (Altleonesisch) mostranu a so cuntribuzione in i ducumenti di u seculu XIII.[20]
Hè ricunnisciutu cum'è un sistema propiu trà e lingue iberiche.[21] L'aspetti di a grammatica sò stati ben studiati.[22]
A scola taliana di filologia rumanza hà sempre datu un spaziu à a lingua leonese, ricuniscendula cum'è un ramu autònumu. Filologi cum'è Gerhard Rohlfs è Carlo Tagliavini anu studiatu e particularità funetiche di u leonese.[23][24]
In questa perspettiva, u filologu Francesco Avolio hà creatu l'idea di e «lingue surelle».[25]
Statutu
[mudificà | edità a fonte]A lingua leonese hè stata ricunnisciuta à livellu regiunale in u Statutu d'Autunumia di Castiglia è León: "U leonese serà ogettu di una prutezzione specifica da parte di l'istituzioni per u so valore particulare in u patrimoniu linguisticu di a Cumunità. A so prutezzione, u so usu è a so prumuzione seranu rigulati."[26]
UNESCO
[mudificà | edità a fonte]Sicondu e regule di l'UNESCO, u leonese hè ricunnisciutu cum'è una lingua autònuma, ma hè classificatu cum'è «seriamente in periculu». Sicondu l'Atlas of the World’s Languages in Danger[27], questu significa chì a lingua hè parlata solu da l'anziani.
U leonese è u Cunsigliu d'Europa
[mudificà | edità a fonte]A lingua leonese hè sustinuta da a Charta Europea di e Lingue Regiunale o Minoritarie. In u so settimu rapportu di valutazione (2024, MIN-LANG (2024)17), u Cumitatu di sperti di u Cunsigliu d'Europa hà esaminatu a risposta di a Spagna.[28]
U Cunsigliu nota miglioramenti (↗) in i studii universitarii (art. 7.1.h), ma ancu un regressu (↘) in a mancanza di un organu di cunsigliu ufficiale (art. 7.4).[29]
Caratteristiche di scrittura è funetica
[mudificà | edità a fonte]U leonese usa un sistema di ortografia basatu annantu à un cunsensu graficu da u Medievu. Alcune di e caratteristiche più distintive sò:
- Usu di a dieresi (¨): Per marcà l'iatu (es. Llïonés).
- Doppia "nn": Per u sonu palatale (es. mannana).
- Infinitivu in "-e": Conservazione di a -e finale latina (es. pechare).
- Evoluzione di "-ct-" in "-ich-": (es. feichu).
- Vucalisimu in "-u": Chiusura sistematica di a vucale finale (es. annu).
- Palatalizazione in "ch": I gruppi pl-, cl-, fl- diventanu ch- (es. chanu).
- Dittonghi "ei/ou": Conservazione di dittonghi arcaichi (es. cantóu).
Articuli
[mudificà | edità a fonte]| Genere è numeru | Latinu | Leonese |
| Maschile singulare | illum | el |
| Femminile singulare | illam | la |
| Neutru singulare | illud | lu |
| Maschile plurale | illos | los |
| Femminile plurale | illas | las |
Pronomi
[mudificà | edità a fonte]| Persona | Latinu | Leonese |
| 1ª (Singolare) | ego | you |
| 2ª (Singolare) | tu | tu |
| 3ª (Maschile) | ille | él |
| 3ª (Femminile) | illa | eilla |
| 3ª (Neutru) | illud | eillu |
| 1ª (Plurale) | nos | nusoutros |
| 2ª (Plurale) | vos | vusoutros |
| 3ª (Plurale) | illi | eillos |
Vucabulariu
[mudificà | edità a fonte]López Santos parla di a dittongazione di u leonese è di u vallone cum'è lingue surelle in a Rumania.[30]
| Latinu | Leonese | Castiglianu | Portughese | Talianu | Inglese | Corsu |
| annus | annu | año | ano | anno | year | annu |
| clavis | chave | llave | chave | chiave | key | chjave |
| factum | feichu | hecho | feito | fatto | done | fattu |
| oculus | gueyu | ojo | olho | occhio | eye | ochju |
Riferenze
[mudificà | edità a fonte]- ↑ Linguasphere Register. 1999/2000 Edition. pp. 392. 1999.
- ↑ Linguasphere Register. 1999/2000 Edition. pp. 392. 1999.
- ↑ Cintra, Luís Filipe Lindley. 'Toponymie léonaise au Portugal. La région de Riba-Coa.' Actas y Memorias del V Congreso Internacional de Ciencias Onomásticas, vol. 2, Università di Salamanca, 1959, pp. 245-257.
- ↑ 1999/2000 Linguasphere register (Llïonés)
- ↑ Barrau-Dihigo, L. (1903): Notes et documents sur l’histoire du royaume de Leon, 1. Chartes royales léonaises 912—1037. Revue Hispanique, 10 pp. 349–454.
- ↑ Granda Gutiérrez, G. (1960): Los diptongos descendentes en el dominio románico leonés. Gredos.
- ↑ Morala Rodríguez, J. R. (2010): La lengua en el Reino de León. Instituto de Estudios Leoneses.
- ↑ Koch, S. (2013). Trazas del leonés en documentos tardomedievales de San Pedro de Eslonza. Actas del IX Congreso Internacional de Historia de la Lengua Española. ISBN 978-84-8489-899-3.
- ↑ Morala Rodríguez, J. R. (2010): La lengua en el Reino de León. Instituto de Estudios Leoneses.
- ↑ María Cristina Egido Fernández. El sistema verbal en el romance medieval leonés. Università di León, 1996. ISBN 84-7719-551-X.
- ↑ Asociación de la lenga leonesa El Fueyu. 2026
- ↑ López-Morales, H. (1967). Elementos leoneses en la lengua del teatro pastoril de los siglos XV y XVI. Actas del II Congreso Internacional de Hispanistas.
- ↑ Encina, Juan del. Teatro completo. Edición de Miguel Ángel Pérez Priego. Madrid: Cátedra, 1991. ISBN 8437610206.
- ↑ Diego de Torres Villarroel. Visión y visitas de Torres con don Francisco de Quevedo por la Corte. Editorial Gredos. 1972.
- ↑ Galán Bardón, Caitano (1907). Cuentos en dialecto leonés. Imprenta de la viuda e hijos de López.
- ↑ Cano González, Ana María (1974): Algunos aspectos lingüísticos del habla de Somiedo. Atti XIV Congresso Internazionale di Linguistica e Filologia Romanza II. pp. 235-252.
- ↑ 2009. Pardo Fernández, Abel, Norma medieval leonesa y variedades asturianas. La consolidación del modelo normativo Llïonés en la Edad Media, Peter Lang, Mikroglottika Yearbook, 2010. ISBN 9783631596647.
- ↑ (EN) Raúl Sánchez Prieto, Leonese, Portuguese, Occitan and Low German: Autochthonous invisible languages in Coimbra Group university regions, Peter Lang, 2025, p. 17–35. ISBN 9782875747792.
- ↑ Pardo Fernández, Abel (2011): Italiano-leonese: lingue, marketing, nuove tecnologie e didattiche, Peter Lang, 2011. ISBN 9783631595558.
- ↑ Gessner, Emil. "Das Altleonesische: Ein Beitrag zur Kenntnis des Altspanischen". 1867.
- ↑ Borrego Nieto, J., "El leonés", in Alvar, M. (Ed.), Manual de dialectología hispánica, Ariel, 1996, pp. 139-158. ISBN 9788434482173
- ↑ Hanssen, Friedrich Ludwig Christian, Estudios sobre la conjugación Leonesa, 1896.
- ↑ Rohlfs, Gerhard, Estudios sobre el léxico románico, Gredos, 1979.
- ↑ Tagliavini, Carlo, Le origini delle lingue neolatine, Patron, Bologna, 1982. ISBN 8855504657
- ↑ Avolio, Francesco, Lingue e dialetti d'Italia, Carocci, 2009, p. 15. ISBN 9788843052035
- ↑ Articulu 5 (Lege Organica 14/2007, 30 nuvembre): El leonés será objeto de protección específica por parte de las instituciones por su particular valor dentro del patrimonio lingüístico de la Comunidad. Su protección, uso y promoción serán objeto de regulación.
- ↑ Wurm, Stephen A., Atlas of the World’s Languages in Danger of Disappearing, UNESCO, Parigi, 2001, p. 55. ISBN 9231032550.
- ↑ Cunsigliu d'Europa. Seventh report of the Committee of Experts in respect of Spain. 2024. MIN-LANG (2024)17
- ↑ Cunsigliu d'Europa. 2024. MIN-LANG (2024)17
- ↑ López Santos, L. (1960). La diptongación en leonés. Archivum, 10, 271-318. ISSN: 0570-7218.