Lingua etrusca

À prupositu di Wikipedia

L'ortografia è a grammatica di 'ssu articulu ùn sò micca currette. Pudete cuntribuisce à ammigliurà le.


L'Etruscu fù una lingua parlata è scritta in diffarenti parti d'Italia è pricisamenti in l'anticu rughjoni di l'Etruria (ughjinchi Toscana, Umbria uccidintali è Laziu sittintriunali), in la Vaddi Padana - ughjinchi Lombardia è Emilia-Romagna, dundi l'Etruschi funi cacciati dapoi da li Galli è in la pianura campana, da li Sanniti. Dopu à la cunquista rumana, lu latinu sustituì cumplitamenti l'Etruscu, lachendu solu calchì ducumentu è parichji impresti linguistichi in lu Latinu (par asempiu, persona da l'Etruscu φersu), è numarosi nomi di lochi, com'è Tarquinia, Volterra, Perugia, Mantova, forsi Parma, è un pocu tutti li tuponimi chì compiini in "-ena" (Cesena, Bolsena, ecc.). Altri asempii di paroli di prubabili urighjina etrusca sò: atrium, fullo, histrio, lanista, miles, mundus, populus, radius, subulo. La lingua etrusca risulta parlata trà lu IXu seculu AC è lu IIIu seculu AC.

Era una lingua, sicundu li più, micca indoauropeana, ma certi linguisti, par asempiu Adrados, di pocu hani prupostu una (dubbia) dirivazioni da una fasa monda antica di li lingui indoauropeani di stampu Anatolicu, particularmenti lu Luviu (si vica puru listessu prublemu di lu Tartessicu è l'ipotasi di Wikander). La lingua etrusca, in cumenciu sparta in l'Etruria propria (Altu Laziu - Tuscana, trà Tevere è Arnu), si sparsi piu à tardu in un'aria maiori, in parti di la pianura padana è di la Campania, dopu à la spansioni di la cultura etrusca inghjiru à lu VIu seculu a.C. Certi studiosi (Helmut Rix) liani l'etruscu puru à la lingua retica, parlata da li Reti in l'aria alpina finu à lu IIIu seculu d. C.