I gridi di Bastia

À prupositu di Wikipedia

I gridi di Bastia hè una puesia di Petru Lucciana, dettu Vattelapesca (1832-1909).

I gridi di Bastia[mudificà | edità a fonte]

Quandu pur' centu mill'anime
Averà a nostra Bastia,
Serà, temu, inabitabile
Per l'orribile armunia
Ch'è ind'e piazze, strade è viculi
Capu è orechje intrunerà.
Oh, guerdate! di criàmpuli,
Di straccioni ell'hè ripiena,
Ch'è frà e gambe à ghjente correnu,
Dendu mughji à tutta lena;
È di gnere ogni spettaculu
È di fischii ùn pò mancà.
Pur', di mezu à quelle ch'ùrlanu,
Ci sò voce ancu suave:
Elle ùn dicenu, ma cantanu,
Quandu acute è quandu grave,
« Torta, latte, pesci ed ostrice,
È panizze è carcinè. »
E so donne : — O latte! — cantanu,
Sente parmi tanti ucelli
In fiuritu è verde pasculu
Duve saltanu l'agnelli,
È e funtane vive schizzanu,
Cume argentu, qua è là.


Da vede dinù[mudificà | edità a fonte]