Hipparchia neomiris

À prupositu di Wikipedia
Hipparchia neomiris
Hipparchia neomiris
Classifica scentifica
Regnu Animalia
Imbrancamentu Arthropoda
Classa Insecta
Ordini Lepidoptera
Famiglia Nymphalidae
Genaru Hipparchia
Nomu binuminali
Hipparchia neomiris
Franco Andrea Bonelli, 1826

Hipparchia neomiris hè una spezia di sbarrabattula chì faci parti di a famiglia di i Nymphalidae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Hipparchia neomiris hè una sbarabattula appartinendu à a famiglia di i Nymphalidae è à a sottufamiglia di i Satyrinae. Si distingui da a so taglia media, incù una largura variendu trà 40 è 50 millimitri. L'ali di 'ssa spezia sò di culori brunu scuru, incù mutivi carattaristichi di tacchi è di linii più chjari. L'ali antiriori prisentani ancu una striscia arancinu vivu, chì cuntrasta incù u restu di a culurazioni.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

'Ssa spezia hè endemica di u righjonu mediterraniu, ind'edda hè prisenti in parechji paesi tali a Spagna, a Francia, l'Italia è a Grecia. Omu a trova par u più in i zoni buscosi è i pratulini, ind'si nutrisci nettaru di i fiora.

Hipparchia neomiris hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

Hipparchia neomiris hè un sbarabattula diurna, ciò chì significheghja ch'eddu hè attivu mentri a ghjurnata. Hà una prifarenza pà i climi caldi è assuliati, ed hè à spessu ussirvatu in traccia di ripusà si annantu à casci o i fiora. L'adulti si cibani par u più di u nettaru di i fiora, mentri chì i bruchi si cibani di diversi pianti arbacei.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Hipparchia neomiris hè ancu cunnisciutu sottu à u sinonimu scentificu Chazara neomiris. 'Ssa sbarabattula hè stata discritta par a prima volta da u naturalistu francesu Jean-Baptiste Godart in u 1824. Apparteni à u genaru Hipparchia, chì ragruppa parechji spezii di sbarabattuli simili.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Bench'è Hipparchia neomiris ùn sii micca cunsidaratu com'è una spezia in priculu criticu d'estinzioni, a so pupulazioni hè in diclinu in certi righjoni par via di a distruzzioni di u so ambienti naturali. A cunvirsioni di i terri in zoni agriculi è l'usu eccessivu di pisticidii sò i principali minacci pà 'ssa spezia. I misuri di cunsirvazioni, tali a prutizzioni di l'ambienti è a sinsibilisazioni di u publicu, sò nicissarii pà assicurà a sopravvivenza à longu andà di Hipparchia neomiris.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Berquier C. & Andrei-Ruiz M.-C., Lista Rossa regiunale di e Farfalle diurne è Zygene di Corsica, Corti: Edizione di l'Uffiziu di l'Ambiente di a Corsica, 2017

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Berquier & Andrei-Ruiz (2017).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]