Heracleum mantegazzianum

À prupositu di Wikipedia
U panace di Mantegazzi
U panace di Montegazza
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Apiales
Famiglia Apiaceae
Generu Heracleum
Nome binuminale
Heracleum mantegazzianum
Sommier & Levier, 1895

U pànace di Montegazza, cunnisciutu ancu cum'è pànace di u Caucasiu (Heracleum mantegazzianum) hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di l'Apiaceae.[1]

U so suchju cuntene furocumarine (sustanze fototossiche) cum'è quella di assai piante ombrellifere. Cagiuneghja brusgiature chjamate fotodermatite dopu à un'espusizione à u Sole di a pelle impregnata.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

E casce

U pànace di Montegazza aghjunghje di regula un'altezza da 2 à 5 metri. In cundizione ideale, a pianta pò aghjunghje un'altezza di 5,5 m. E casce sò incise è prufundamente lubate. Una pianta matura hà foglie enorme, larghe da 1 à 1,5 m, è un picciolu robustu, verde vivu incù numerose machje di culore rossu o viulinu scuru è peli bianchi rozi, in particulare à a basa di u picciolu di a cascia. I piccioli cavi è striati misuranu 3 à 8 cm di diamitru, qualchì volta insin'à 10 cm di diamitru, è ponu aghjunghje piùi di 4 metri di parte superiore. E machje di culore rossu scuru annantu à u picciolu circondanu ognuna unu pelu solu.

A cuccula

L'infiuriscenza à forma di paracqua, chjamata cuccula cumposta, pò aghjunghje 100 cm di diamitru annantu à u so vertice pianu. I fiori sò bianchi o appena verdicci è ponu esse à simetria radiale o à forte simetria bilaterale (zigomorfi). I frutti sò schizocarpi, pruducendu granelli in paghji ovali asciutti è sciacciati. Ogni granellu misura à l'incirca 1 cm di longu, incù una basa largamente attundata è larghe creste marginale, di culore bisgiu incù linie brune stindendu si annantu à 3/4 di a lunghezza di u granellu.

Tussicità[mudificà | edità a fonte]

In prisenza o in seguitu à un'espusizione diretta à u sole o à i raghji UV, u panace di Montegazza pruvucheghja un'infiammazione grave di a pelle incù lisione bullose stese chì ponu lascià venice permanente. Un'ospitalisazione pò qualchì volta esse necessaria. E piccule quantità di suchju in ochji ponu pruvucà una cecaghjine timpuranea o ancu permanente. 'Sse riazzione sò duvute à a prisenza in e casce, i fiori, i granelli, u fustu è a radica di furanocumarine chì ponu pinitrà in u nucleu di e cellule epidermiche di a pelle è ligà si à u so ADN, tumbendu le.

S'ellu hè necessariu di manipulà o di diserbà, ci vole à imprudà guanti è vistiti di prutezzione, cumpresu spichjette di prutezzione. In casu di cuntattu incù a pelle, a zona affittata deve esse accuratamente lavata incù acqua è sapone o alcollu è l'espusizione à u sole deve esse evitata à tutti conti mentre parechje ghjorni, è ancu parechje simane. I zitelli devenu esse tenuti fora di u panace di Mantegazza.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Originariu di u Caucasiu, u panace di Montegazza s'hè spartu in numerose rigione d'Europa, d'America suprana è d'Asia. Hè stata introduttu in 'sse rigione in quant'è pianta ornamentale, ma s'hè prestu naturalizata è hè diventata una spezia invadente. Omu a trova per u più longu à i corsi d'acqua, in e pratuline umite è e zone buscose.

Heracleum mantegazzianum hè prisente in Corsica.

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

U panace di Montegazza hè una pianta à crescita rapida chì si sparghje per u più per via di i so granelli. Produce una grande quantità di granelli chì ponu firmà campii in a terra mentre parechji anni. A germinazione di i granelli hè prupiziata da a luce, ciò chì spiega chì a pianta si sviloppi à spessu u longu di e sponde di i corsi d'acqua induve a luce hè abundante. U panace di u Caucasiu hè ancu capace à riproduce si in frammintazione di i so rizomi, ciò chì cuntribuisce à a so prupagazione rapida.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Storia[mudificà | edità a fonte]

'Ssa varietà di panace hè stata scuperta in a so area d'origine in 1880 in a valle di a Klytch (in u Caucasiu) da i botanisti Émile Leva è Stefano Sommier è scentificamente discritta in u 1895. Era stata ricensata capunanzu frà altre granelli à i giardini botanichi reali di Kew in Grande Brittagna in u 1817, po introdutta cum'è pianta ornamentale in i giardini britannichi in u dicenniu seguente, è ancu in u restu di l'Europa. Hà principiatu à sperguglià si in u mezu naturale in Inghilterra da u 1828. Hè stata introdutta annantu à u cuntinente americanu in u 1917 per raghjone orticole.

Etimolugia[mudificà | edità a fonte]

U panace di Montegazza face parte di u generu Heracleum, chì ragruppa parechje spezie di piante erbacee. U nome butanicu di u generu, Heracleum, hè dedicatu à u eroi Erculu, in allusione à u portu robustu di u panace. U so nome scentificu cumplettu hè Heracleum mantegazzianum. L'epitetu specificu mantegazzianum fù datu à 'ssa pianta da i botanisti Sommier è Leva in u 1895, in omagiu à Paolo Mantegazza, antropologu è espluratore talianu. Heracleum mantegazzianum hè ancu cunnisciuta sottu à i nomi cumuni di panace gigante o ancu di panace di Persia.

Sinonimia[mudificà | edità a fonte]

Parechji sinonimi di Heracleum mantegazzianum sò:

  • Heracleum asperum M. Bieb.
  • Heracleum giganteum Fisch. ex Hornem
  • Heracleum lehmannianum Bunge, Heracleum persicum Desf. ex Fischer
  • Heracleum sibiricum Sphalm
  • Heracleum stevenii Manden
  • Heracleum villosum Fischer ex Sprengel.

'Ssi sinonimi sò usati in differente rigione di u mondu per designà 'ssa spezia.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

U panace di Montegazza hè cunsideratu cum'è una spezia invadente è vilenosa in numerosi paesi induv'ellu hè stata introduttu. U so sviluppu rapidu è a so capacità à furmà pupulazione dense ponu caghjunà a supprissione di e spezie indigene è disturbà l'ecusistemi lucali. Cù u fine di cuntrullà a so prupagazione, e misure di gistione sò messe in ballu, tale a sradichera di e piante è l'usu d'erbicidii selettivi. A sensibilisazione di u publicu hè ancu essenziale per privene a disseminazione di 'ssa spezia invadente.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. 'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in talianu è in francese.

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]