Guerra di 40 anni

A Guerra di 40 anni hè una spressione chì indetta u periudu di e rivolte chì anu principiatu in Corsica à u mese di dicembre di u 1729, chì anu sbucciatu nant'à u guvernu di Pasquale Paoli (1755-1769) è chì sì sò compie cun a cunquista di a Francia è a battaglia di Pontenovu in u 1769.
Principiu di a guerra di 40 anni
[mudificà | edità a fonte]A rivolta di 1729-1730
[mudificà | edità a fonte]A prima insurrezzione principia in Boziu, in un paese di Bustanicu. Una lita schjatta trà i paisani è i suldati corsi à u serviziu di Ghjenuva chì racultavanu l'impositi. A Republica di Ghjenuva vene di creà un impositu novu, chjamatu "di i dui seìni", ciò chì scuntenta assai e pupulazione, chì sò povere è chì anu difficultà dop'à e racolte chì sò state assai pessime.
In furia, a rivolta tocca i paesi è e pieve à l'ingiru di u Boziu : u Vallerustie, l'Alisgiani, l'Orezza, è dopu a Tavagna. I rivultatu piglianu d'assaltu e terre è i duminii ghjenuvesi in piaghja.
L'assaltu di Bastia
[mudificà | edità a fonte]
Di ferraghju 1730, sò 5000 paisani chì decidenu d'assaltà à Bastia. Per elli, hè u simbulu di u putere ghjenuvese ma dinù u simbulu di u putere ecunomicu. Allora chì l'abitanti di Terranova (A Citatella) si chjodenu daretu à e muraglie di a citatella, i paisani attaccanu, piglianu, brusgianu u quartieru di Terravechja (U Vechju Portu) : e case di u carrughju di u Castagnu, di E Terrazze sò assaltati.
A canzona A Palatina (o "A Pasqualina") parla di sta rivolta.
L'intervenzione austriaca
[mudificà | edità a fonte]I Ghjenuvesi devenu dumandà l'aiutu di i so amichi, l'austriachi, per calmà a rivolta. in u 1731 e truppe austriache cun 6000 suldati scalanu in Bastia, sott'à l'ordine di Wachtendonck è dopu Wurtenberg chì stava in Bastia in u Palazzu Caraffa.
A prima rivolta hè calmata ma d'altre veneranu più tardi.


A dichjarazione d'indipendenza di 1735 è a prima custituzione
[mudificà | edità a fonte]Malgradu l'aiutu di l'austriachi à a Republica di Ghjenuva, a situazione in Corsica ùn si calma micca. L'ottu di ghjennaghju di u 1735, una cunsulta riunita in Orezza dichjara l'indipendenza di a Corsica è spicca l'isula di a Republica di Ghjenuva.
A cunsulta d'Orezza organizeghja u reame di Corsica, è trè capimachja sò eletti : Ghjacintu Paoli (u babbu di Pasquale), Andria Ceccaldi è Luigi Giafferri.
Hè tandu ch'ella hè decisa chì a Corsica saria messa sott'à a prutezzione di l'Immaculata Cuncezziò.

U reame di u rè Tiadoru (1736)
[mudificà | edità a fonte]In u 1736, un altru evenimentu intervene in e guerre d'indipendenza di i Corsi. I Corsi si sceglienu un rè, un alemanu chjamatu Tiadoru di Neuhoff (1694-1756). Hè elettu à u cunventu d'Alisgiani u 15 d'aprile di u 1736.
U regnu di Pasquale Paoli (1755-1769)
[mudificà | edità a fonte]Pasquale Paoli hè elettu generale di a nazione corsa à a Cunsulta di u cunventu Sant'Antone di a A Casabianca i 13, 14 è 15 di lugliu di u u 1755.
Paoli stabilisce u so guvernu in Corti, à u Palazzu Naziunale. Apre un'università, crea una muneta (u soldu), un'armata, crea una custituzione, una stamperia.
L'opera di Paoli hè ricunnisciuta in tutta l'Auropa.

A fine in u 1769
[mudificà | edità a fonte]
L'indipendenza piglia fine cun l'intervenzione di u rè di Francia. Dopu à a disfatta di Pontenovu, l'ottu di maghju di u 1769, a Corsica vene cunquista è Paoli si ne và in esiliu, in Londra.
Ci seranu torna ribellione di i Corsi (in Fiumorbu, in Niolu) chì seranu trattate cun assai viulenza da i Francesi.