Geranium sylvaticum

À prupositu di Wikipedia
Geranium sylvaticum
Geranium sylvaticum
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Geraniales
Famiglia Geraniaceae
Generu Geranium
Nome binuminale
Geranium sylvaticum
Carl Linnaeus, 1753

Geranium sylvaticum hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Geraniaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

U Geranium sylvaticum hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di e Geraniaceae. Si distingue da e so foglie palmate è i so fiori d'un turchinu vivu. I piccioli di 'ssa pianta ponu aghjunghje un'altezza da 30 à 80 centimi. I fiori sò ragruppati in gaspe è pussedenu cinque petali. E casce sò frastagliate in cinque à sette lobi è sò d'un verde intensu.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

U Geranium sylvaticum hè originariu d'Europa è d'Asia occidentale. Omu u trova per u più in e pratuline, l'arici di fureste è e zone umite. 'Ssa pianta hè ancu prisente in certe rigione d'America suprana, induv'ella hè stata introdutta.

Geranium sylvaticum hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

U Geranium sylvaticum hè una pianta à fiuritura estiva. I so fiori attiranu l'insetti inamacatori tali l'ape è e farfalle. L'impullinazione permette a furmazione di frutti cuntinendu i granelli. 'Ssi granelli sò spergugliati da u ventu o da l'animali, favuriscendu cusì a prupagazione di a pianta.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

U Geranium sylvaticum hè ancu cunnisciutu sottu à parechji sinonimi, tali Geranium nemorosum, Geranium sylvaticum var. album è Geranium sylvaticum subsp. rivulare.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

U Geranium sylvaticum hè una pianta relativamente cumuna in a so area di ripartizione naturale. Eppuru, certe pupulazione ponu esse minacciate per causa di a distruzzione di u so ambiente da l'urbanisazione è l'agricultura intensiva. Hè dunque impurtante di prisirvà e pratuline è e zone umite induve 'ssa pianta si trova cù u fine di garantisce a so sopravvivenza à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]