Geranium robertianum

À prupositu di Wikipedia
Geranium robertianum
Geranium robertianum
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Geraniales
Famiglia Geraniaceae
Generu Geranium
Nome binuminale
Geranium robertianum
Carl Linnaeus, 1753

Geranium robertianum hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Geraniaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

U Geranium robertianum hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di e Geraniaceae. Si caratterizeghja da i so fiurarelli di culore rusulatu vivu à cinque petali è e so foglie frastagliate in parechji lobi. A pianta misura di regula trà 10 è 50 centimi d'altura.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

U Geranium robertianum hè originariu d'Europa è d'Asia occidentale. Omu u trova per u più in e rigione timperate è subtrupicale. Cresce in e pratuline, i boschi, e ricce è i giardini abbandunati. 'Ssa pianta hè cunsiderata cum'è una gattiva erba in certi posti per causa di a so capacità à diffonde si prestu.

Geranium robertianum hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

U Geranium robertianum hè una pianta à fiuritura estiva. I so fiori attiranu l'insetti inamacatori tali l'ape è e farfalle. I granelli sò spergugliati da u ventu è l'animali. 'Ssa pianta hà una durata di vita abbastanza corta, di regula di dui à trè anni. Si riproduce per u più per via di granelli, ma pò ancu prupagà si per via di calature.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

U Geranium robertianum hè ancu cunnisciutu sottu à altri nomi scentifichi, tali Geranium purpureum, Geranium sanguineum è Geranium maculatum. 'Ssi sinonimi sò usati per designà differente sottuspezie o varietà di a pianta.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

U Geranium robertianum hè una pianta cumuna è largamente sparta. Ùn hè micca cunsiderata cum'è essendu in priculu d'estinzione. Eppuru, a distruzzione di u so ambiente naturale per causa di l'urbanisazione è di l'agricultura intensiva pò affittà a so pupulazione. Hè dunque impurtante di prisirvà e zone induve 'ssa pianta cresce cù u fine di garantisce a so sopravvivenza à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]