Geranium nodosum

À prupositu di Wikipedia
Geranium nodosum
Geranium nodosum
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Geraniales
Famiglia Geraniaceae
Generu Geranium
Nome binuminale
Geranium nodosum
Carl Linnaeus, 1753

Geranium nodosum hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Geraniaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

U Geranium nodosum hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di e Geraniaceae. Si caratterizeghja da i so piccioli rampicanti è e so casce palmate, frastagliate in cinque lobi prufondi. I fiori, di culore rusulatu à viulinu pallidu, sò ragruppati in gaspe è pussedenu cinque petali. 'Ssa spezia pò aghjunghje un'altezza da 30 à 60 centimi.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

U Geranium nodosum hè originariu d'Europa, induv'ellu hè largamente spartu. Omu u trova per u più in e rigione timperate è umite, tale e fureste, e pratuline è e zone custiere. Hè ancu prisente in certe parte di l'Asia è di l'America suprana.

Geranium nodosum hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

'Ssa pianta priferisce e terre ricche di materia organica è appena acide. Hè capace à adattà si à sfarenti tipi di terre, da a rena à l'arzilla. U Geranium nodosum fiurisce di regula da maghju à lugliu, attirendu l'insetti inamacatori tali l'ape è e farfalle.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

U Geranium nodosum hè ancu cunnisciutu sottu u nome di Geranium tuberosum. Face parte di u generu Geranium, chì ragruppa più di 400 spezie di piante erbacee. Certe sinonimi di 'ssa spezia sò Geranium tuberosum, Geranium tuberosum var. albiflorum è Geranium tuberosum var. glabrum.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

U Geranium nodosum ùn hè micca cunsideratu cum'è una spezia minacciata. Hè relativamente cumunu in a so area di ripartizione è ùn face micca l'ogettu di misure di cunsirvazione specifiche. Eppuru, a distruzzione di u so ambiente naturale pò avè un impattu negativu annantu à a so pupulazione. Hè dunque impurtante di prisirvà l'ecusistemi induve 'ssa pianta si trova cù u fine di garantisce a so sopravvivenza à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]