Fraxinus ornus

À prupositu di Wikipedia
Fraxinus ornus
Fraxinus ornus
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Lamiales
Famiglia Oleaceae
Generu Fraxinus
Nome binuminale
Fraxinus ornus
Carl Linnaeus, 1753

L' ornu (Fraxinus ornus) hè una spezia d'arburu chì face parte di a famiglia di l'Oleaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

L'ornu hè un arburu di a famiglia di l'Oleaceae. Pò aghjunghje un'altezza da 15 à 25 metri è pussede una curona larga è attundata. A so curteccia hè liscia è di culore grisgiu charu, diventendu più scura incù l'età. E casce sò cumposte è opposte, misurendu da 20 à 30 cm di longu. Sò verde scuru annantu à u sopra è più pallide in sottu. I fiori di u Fraxinus ornus sò chjuchi, bianchi è ragruppati in gaspe pendente, escendu di veranu.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

L'ornu hè originariu d'Europa meridiunale è cintrale, in particulare di l'Italia, di a Grecia è di a Turchia. Omu u trova ancu in certe rigione d'Africa suprana. Stu arburu priferisce e terre belli assiccati è i climi timperati à caldi.

L'ornu hè prisente è cumunu in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

L'ornu hè una spezia scasciante, ciò chì significheghja ch'è ellu perde e so foglie d'inguernu. Si riproduce per u più per via di granelli, chì sò spergugliati da u ventu. A fiuritura hà locu di veranu, attirendu numerosi insetti inamacatori tali l'ape è e farfalle. I frutti di u Fraxinus ornus sò samare, chì sò spergugliati da u ventu.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Fraxinus ornus appartene à u generu Fraxinus, chì ragruppa circa 45 spezie d'arburi è d'arbusti. Hè qualchì volta cunsideratu cum'è una sottuspezia di u Fraxinus excelsior, u Frassu cumunu. Sinonimi scentifiche per u Fraxinus ornus inchjudenu Fraxinus rotundifolia è Ornus europaea.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

L'ornu hè cunsideratu cum'è una spezia di preoccupazione minore sient'è l'Unione internaziunale per a cunsirvazione di a natura (UICN). Bench'ellu ùn sia micca attualmente minacciatu, certe pupulazione ponu esse affittate da a disfuristazione è a distruzzione di u so ambiente naturale. Misure di cunsirvazione, tale a prutezzione di e zone furestiere è a sensibilisazione à l'impurtanza di stu arburu, sò necessarie per assicurà a so sopravvivenza à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]