Euphorbia exigua

À prupositu di Wikipedia
Euphorbia exigua
Euphorbia exigua
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Polypodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Malpighiales
Famiglia Euphorbiaceae
Generu Euphorbia
Nome binuminale
Euphorbia exigua
Carl Linnaeus, 1753

Euphorbia exigua hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di l'Euphorbiaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Euphorbia exigua hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di l'Euphorbiaceae. Si caratterizeghja da a so piccula taglia, aghjunghjendu di regula trà 10 è 30 centimi d'altezza. I so piccioli sò smilzi è ramificati, incù foglie lineare è opposte. I fiori sò discreti, di culore verde, è sò ragruppati in piccule infiuriscenze.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

'Ssa spezia hè originaria di e rigione mediterranie, in particulare da u sudu di l'Europa, di l'Africa di u Nordu è di u Mediu Oriente. Omu a trova ancu in certe rigione d'Asia, cum'è a Turchia è l'Iranu. Euphorbia exigua priferisce e terre secche è pitricose, è pò esse ossirvata in e pratuline, e culline è e zone custiere.

Euphorbia exigua hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Euphorbia exigua hè una pianta adatta à l'ambienti aridi. Pussede radiche prufonde chì li permettenu di coglie l'acqua in prufundità. E so foglie sò ridutte è lineare, ciò chì riduce a perdita d'acqua in evapurazione. 'Ssa spezia si riproduce per u più per via di granelli, chì sò spergugliati da u ventu. Pò ancu prupagà si per via di calature.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Euphorbia exigua hè u nome scentificu accittatu per 'ssa spezia. Hè ancu cunnisciuta sottu à i sinonimi seguenti : Euphorbia paralias, Euphorbia exigua subsp. exigua, Euphorbia exigua subsp. paralias. 'Ssi nomi sò stati usati in u passatu per designà variazione di 'ssa pianta, ma sò avale cunsiderati cum'è sinonimi.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Euphorbia exigua ùn hè micca cunsiderata cum'è una spezia minacciata. Hè relativamente sparta in a so area di ripartizione è ùn hè micca sottumessa à prissione di cunsirvazione particulare. Eppuru, cum'è per tutte e spezie vegetale, hè impurtante di prisirvà u so ambiente naturale è di limità e pirturbazione antropiche chì puderianu affittà a so sopravvivenza à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]