Eryngium campestre

À prupositu di Wikipedia
Eryngium campestre
Eryngium campestre
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Polypodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Apiales
Famiglia Apiaceae
Generu Eryngium
Nome binuminale
Eryngium campestre
Carl Linnaeus, 1753

Eryngium campestre hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di l'Apiaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Eryngium campestre hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di l'Apiaceae. Si caratterizeghja da u so picciolu rittu, pudendu aghjunghje un'altezza da 30 à 80 centimi, è e so foglie spinose di culore verde grisgiognu. I fiori di 'ssa pianta sò di piccula taglia, di culore turchinu pallidu, ragruppati in infiuriscenze sferiche.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

L'Eryngium campestre hè originariu d'Europa è d'Asia occidentale. Omu u trova per u più in e pratuline asciutte, i scarsali è i bordi di stradelli. 'Ssa spezia hà ancu statu introdutta in altre rigione di u mondu, in particulare in America suprana.

Eryngium campestre hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

'Ssa pianta hè adattata à i climi timperati è cresce in e terre belle assiccate. Hè capace à resiste à cundizione di sicchina è di terre povere in nutrimenti. L'Eryngium campestre si riproduce per u più da granelli, chì sò spergugliati da u ventu. A so fiuritura hà locu da ghjunghju à sittembre, attirendu numerosi insetti impullinatori.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

L'Eryngium campestre appartene à u generu Eryngium, chì cumprende circa 250 spezie scumpartute in u mondu sanu. Frà i sinonimi di 'ssa spezia, omu pò cità Eryngium campestre var. campestre, Eryngium campestre var. divaricatum è Eryngium campestre var. subglabrum.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

L'Eryngium campestre hè cunsideratu cum'è una spezia di preoccupazione minore sient'è l'Unione internaziunale per a cunsirvazione di a natura (UICN). Bench'ellu possi esse minacciatu in certe rigione per causa di a distruzzione di u so ambiente naturale, ferma relativamente spartu è ùn hè micca cunsideratu cum'è essendu in priculu criticu.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]