Erodium ciconium

À prupositu di Wikipedia
Erodium ciconium
Erodium ciconium
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Polypodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Geraniales
Famiglia Geraniaceae
Generu Erodium
Nome binuminale
Erodium ciconium
Carl Ludwig Willdenow, 1800

Erodium ciconium hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Geraniaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Erodium ciconium hè una pianta erbacea appartinendu à a famiglia di e Geraniaceae. Si distingue da e so foglie frastagliate in lobi prufondi è i so fiori rusulatu pallidu à purpureu, ragruppati in cuccule. 'Ssa spezia prisenta un picciolu rittu, pudendu aghjunghje un'altezza da 30 à 60 centimi. I frutti sò capsule lungarine, munite di bizzichi caratteristichi, da induve u so nome vernaculare.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Erodium ciconium hè originariu di e rigione mediterranie, in particulare di u bacinu mediterraniu occidentale. Omu u trova per u più in Spagna, in Francia, in Italia è in Africa suprana. 'Ssa pianta affizziuneghja e terre asciutte è pitricose, è ancu e pratuline è i bordi di strette.

Erodium ciconium hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Erodium ciconium hè una pianta vivace, capace à riproduce si da i granelli. A so fiuritura hà locu da maghju à lugliu, periodu mentre u quale ella attira numerosi insetti inamacatori. I granelli, spergugliati da u ventu grazia à i so bizzichi, permettenu a prupagazione di a spezia. Erodium ciconium hè ancu capace à riproduce si in frammintazione di a so radica, ciò chì li cunferisce una certa resilienza faccia à e pirturbazione ambientale.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Erodium ciconium appartene à u generu Erodium, chì ragruppa circa 60 spezie di piante erbacee. Erodium ciconium hè qualchì volta designatu da i sinonimi Erodium ciconioides o Erodium ciconium subsp. ciconioides.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Benchì Erodium ciconium ùn sia micca cunsideratu cum'è una spezia minacciata, certe pupulazione ponu esse affittate da a distruzzione di u so ambiente naturale duvuta à l'urbanisazione è à l'agricultura intensiva. Hè dunque impurtante di prisirvà e zone induve 'ssa pianta hè prisente, in particulare favuriscendu pratiche agricule rispittose di l'ambiente è prutighjendu i spazii naturali induv'ella si sviloppa.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]