Erodium chium

À prupositu di Wikipedia
Erodium chium
Erodium chium
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Polypodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Geraniales
Famiglia Geraniaceae
Generu Erodium
Nome binuminale
Erodium chium
Carl Ludwig Willdenow, 1794

Erodium chium hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Geraniaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Erodium chium hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di e Geraniaceae. Si distingue da e so casce frastagliate in lobi prufondi è i so fiori di culore rusulatu pallidu à purpureu. I piccioli di 'ssa pianta ponu aghjunghje un'altezza da 30 à 60 centimi. I fiori sò ragruppati in infiuriscenze è pussedenu cinque petali disuguali.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Erodium chium hè originariu di u bacinu mediterraniu, induv'ellu hè largamente spartu. Omu u trova per u più in e rigione custiere è e zone rucciose. 'Ssa pianta hè ancu prisente in certe parte di l'Africa di u Nordu è di l'Asia occidentale.

Erodium chium hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Erodium chium hè una pianta adatta à i climi mediterranii, caratterizati da istati caldi è secchi. Hè capace à resiste à periodi prulungati di sicchina grazia à e so radiche prufonde chì li permettenu d'assurbisce l'acqua in prufundità. 'Ssa pianta si riproduce per u più da granelli, chì sò spergugliati da u ventu.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Erodium chium hè ancu cunnisciutu sottu i sinonimi scentifichi, tali Erodium chium var. chium è Erodium chium var. trichocaulon.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Erodium chium ùn hè micca cunsideratu cum'è una spezia minacciata. Hè relativamente cumunu in a so area di ripartizione è ùn face micca l'ogettu di misure di cunsirvazione specifiche. Eppuru, a distruzzione di u so ambiente naturale per causa di l'urbanisazione criscenta è di l'agricultura intensiva pò custituisce una minaccia putenziale per 'ssa pianta à longu andà. Hè dunque impurtante di surviglià l'evuluzione di a so pupulazione è di piglià misure di cunsirvazione apprupriate s'ellu hè necessariu.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]