Erba amara

À prupositu di Wikipedia
L'erba amara
Cichorium intybus
Classificazione scentifica
Regnu Plantae
Divisione Magnoliophyta
Classa Magnoliopsida
Ordine Asterales
Famiglia Asteraceae
Generu Cichorium
Nome binuminale
Cichorium intybus
Aiton, 1753
L'erba amara

L'Erba amara (Cichorium intybus L., 1753) hè una pianta erbacea, vivace, incù i fiori turchini, appartinendu à a famiglia di l'Asteraceae.[1]

Etimologia[mudificà | edità a fonte]

U nome di generu Cichorium vene da u latinu classicu cichorium " cicoria ", vinendu ellu stessu di u grecu κιχορια, ων (τα) kikhoria "cicoria" (legume), forma neutru plurale di u singulare κιχοριον kikhorion, nome d'origine egizziana.

L'epitetu specificu (intybus) deriveghja da a parola latina intybus, ella stessa derivata da a parola greca entybon, imprudata per designà un'erba simile à l'erba amara. U binomiu scentificu hè statu definitivamente stabilitu da u botanistu è naturalistu svedese Carl von Linné (Linnaeus) (1707 - 1778) in a so publicazione Species Plantarum di 1753 ; innanzu quessa, eppuru, 'ssa pianta era chjamata di diverse manere : Intubum silvestre o Intubum sylvestris. Ùn hè ch'è pocu innanzu à Linné ch'è u nome propiu Cichorium hè statu sistematicamente imprudatu.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Descrizzione di e parte di a pianta[mudificà | edità a fonte]

L'erba amara aghjunghje un'altezza massima di 1,5 m (minimu 20 cm). U ciclu biulogicu hè perennu, ma qualchì volta annuale. Una rusetta basale di casce emerge u prima annu, mentre ch'è u picciolu di u fiore ùn apparisce ch'è u sicondu annu di a vita di a pianta. Hè una pianta vivace à bucci piazzati à u livellu di a terra incù un picciolu lungarinu è frundutu.

Radiche[mudificà | edità a fonte]

Ci sò e radiche sicundarie à parte si da u rizomu.

Picciolu[mudificà | edità a fonte]

  • Parte ipogea : a parte suttarrania cunsiste in un rizomu allargatu terminendu si da una radica fina (à forma di conu), di culore brunu scuru ; u rizomu hè ancu riccu di vascelli lattaghji amari.
  • Parte epigea : a parte aeria hè eretta incù una ramificazione sparta ; a so superficia hè cuperta di peli setosi diretti à l'inghjò è l'internu hè ciottu.

Foglie[mudificà | edità a fonte]

  • Casce basale : e casce basale formanu una rusetta ; i sigmenti sò più o menu triangulari.
  • Casce di u picciolu : sò più chjuche ch'è quelle basale ; sò sessile è disposte in altirnanza longu à u picciolu.

E casce emergenu di vaghjimu, duranu tuttu l'inguernu, ma si disseccanu subitu subitu à a fiuritura seguente, hè perchè vene bè à truvà e piante incù i rami unicamente fiurali. A pagina di e foglie pò esse tisgia (per e piante cultivate o quelle ch'è omu trova in i posti erbosi) o assai pilosa (ind'è e piante selvatiche, soprattuttu in i climi secchi è aridi). U culore di e foglie hè verde scuru. E foglie sò larghe 3-5 cm è longhe 10-25 cm.

Infiuriscenza[mudificà | edità a fonte]

L'infiuriscenza hè custituita di parechji fiori accolti in capitule disposti à l'ascella di e foglie. A struttura di e capitule hè tipica di l'Asteraceae : un picciolu supporta un involucru cilindricu cumpostu da parechje scaglie chì pruteghjenu u ricettaculu annantu à u quale sò insirite i fiori ; l'altru tipu di fiori, i fiori , nurmalmente prisentei ind'è l'Asteraceae, sò assente ind'è 'ssa spezia. Difatti, appartene à a sottufamiglia di i Cichoroideae, anticamente chjamata Liguliflorae, chì si caratterizeghja unicamente da a prisenza di fiori .

Ci hè un tutale da 10 à 15 scaglie (o brattee) disposte in dui vigate ; quelle steriore sò corte, ovale, mentre ch'è quelle interne (8 à 10 brattee) sò dui volte più longhe, lungarine è addirizzate. U ricettaculu hè pianu, nudu o appena pilosu, ma sempre pruvistu di marche.

Distribuzione è ambiente[mudificà | edità a fonte]

U tipu corologicu (zona d'origine) hè cusmopolitu, vale à dì relativu à tutte e rigione di u mondu. Ma hè ancu definitu cum'è paleotemperatu, relativu à e zone timperate di l'Eurasia è di l'America suprana è pò dunque ancu esse definitu cum'è Eurasiat.

L'erba amara hè prisente in Corsica.

L'erba amara pò esse truvata dignalocu ; bordi di strette, campi cultivati, terre micca cultivate, pratuline ma ancu zone artifiziale ; essendu ancu una pianta cultivata, omu la trova in l'orti è e culture industriale. U substratu pò esse calcariu o siliceu, u pH di a terra hè basicu. Riguardu à a distribuzione altitudinale, l'erba amara si trova da e pianure insin'à 1200 m d'altitudine ; hè dunque prisente in u pianu di vegetazione cullinare è muntosu.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. 'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in talianu è in francese.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Gamisans, J. & Jeanmonod, J. (1993) Catalogu di i pianti vascularii di Corsica, Cunservatoriu è giardinu butanicu di a cità di Geneva : Geneva (in francesu)