Vai al contenuto

Epinephelus caninus

À prupositu di Wikipedia
Epinephelus caninus
A lucerna bianca di fondu
Classifica scentifica
Regnu Animalia
Imbrancamentu Chordata
Classa Actinopteri
Imbrancamentu Acanthopterygii
Classa Percomorphaceae
Ordine Perciformes
Famiglia Serranidae
Generu Epinephelus
Nome binuminale
Epinephelus caninus
Antoine Risso, 1810

A lucerna bianca di fondu (Epinephelus caninus) hè una spezia di pesciu chì face parte di a famiglia di i Serranidae.

Descrizzione

[mudificà | edità a fonte]

A lucerna bianca di fondu hè un pesciu di grande taglia chì pò aghjunghje insin'à 1 metru di longu è pisà sinu à 15 kilò. Si distingue per via di a so culurazione bruniccia incù tacche bughje annantu à u spinu è i fianchi.

Ripartizione

[mudificà | edità a fonte]

A lucerna bianca di fondu hè prisente in acque marine di l'acque trupicale è subtrupicale di l'oceanu Atlanticu, di u mare Terraniu è di u mare Rossu. Omu u trova di regula vicinu à i scogli corallini è zone rucciose, induv'ellu si ciba di picculi pesci è di crustacei.

A lucerna bianca di fondu hè prisente in acque marine di Corsica.[1]

A lucerna bianca di fondu hè un predatore opportunistu chì caccighjeghja per u più di notte. Hè sulitariu è territuriale, difindendu u so territoriu contru à l'intrusi. A so riproduzione hà locu di veranu, quandu e femine libereghjanu i so ovi in acqua per esse fecundati da i masci.

Epinephelus caninus hè u nome scentificu accittatu per 'ssa spezia, ma hè dinù cunnisciuta sottu à i sinonimi seguenti : Serranus caninus, Serranus lupus è Serranus scrofa.

Cunsirvazione

[mudificà | edità a fonte]

A lucerna bianca di fondu hè una spezia vulnerabile per causa di a pesca eccessiva è di a distruzzione di u so ambiente. E misure di cunsirvazione sò necessarie per pruteghje 'ssa spezia, in particulare i cuntingenti di pesca è e zone marine prutette. Hè impurtante di sinsibilizà u publicu à l'impurtanza di prisirvà a cernia cane è u so ecusistema per e generazione future.

Riferimenti

[mudificà | edità a fonte]
  • Rughjeru Miniconi, Parlata aghjaccina cittatina è paisana, Ed. A Barcella, 2017.
  1. Miniconi (2017).

Altri prugetti

[mudificà | edità a fonte]