Epilobium collinum

À prupositu di Wikipedia
Epilobium collinum
Epilobium collinum
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Myrtales
Famiglia Onagraceae
Genaru Epilobium
Nomu binuminali
Epilobium collinum
Karl Christian Gmelin, 1826

Epilobium collinum hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di l'Onagraceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Epilobium collinum hè una pianta arbacea vivaci appartinendu à a famiglia di l'Onagraceae. Si caratterizeghja da i so piccioli ritti aghjunghjendu di regula un'altezza da 30 à 80 centimi. I casci sò lanceulati, upposti è appena dintati annantu à i bordi. I fiora, di culori rusulinu pallidu à viulinu, sò ragruppati in gaspi terminali. I frutti sò capsuli lungariniu cuntinendu numarosi graneddi.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Epilobium collinum hè urighjinariu d'Auropa, ind'eddu hè largamenti spartu. Omu u trova par u più in i righjoni muntosi, i pratulini è l'arici di furesti. Hè ancu prisenti in certi righjoni d'Asia è d'America subrana.

Epilobium collinum hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

'Ssa pianta prifirisci i terri umiti è ricchi di nutrimenti. Fiurisci di regula da ghjugnu à sittembri. I fiora sò inamacati da l'insetti, in particulari l'abbi è i sbarabattuli. I graneddi sò spargugliati da u ventu.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Epilobium collinum hè u nomu scentificu accittatu di 'ssa pianta. Hè ancu cunnisciuta sottu à i sinonimi Epilobium montanum è Chamaenerion montanum.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Epilobium collinum hè una pianta rilativamenti cumuna è ùn hè micca cunsidarata com'è essendu in priculu d'estinzioni. Eppuri, a distruzzioni di u so ambienti naturali, in particulari par via di l'urbanisazioni è di l'agricultura intinsiva, pò custituiscia una minaccia par a so sopravvivenza à longu andà. Hè dunqua impurtanti di prisirvà i zoni induva 'ssa pianta si trova cù u fini di garantiscia a so cunsirvazioni.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]