Echium sabulicola

À prupositu di Wikipedia
Echium sabulicola
Echium sabulicola
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Boraginales
Famiglia Boraginaceae
Genaru Echium
Nomu binuminali
Echium sabulicola
Carl Linnaeus, 1753

Echium sabulicola hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di i Boraginaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Echium sabulicola hè una pianta arbacea vivaci appartinendu à a famiglia di i Boraginaceae. Si caratterizeghja da a so taglia media, aghjunghjendu di regula 30 à 60 centimi d'altezza. I so casci sò stretti, lungarini è cuparti di pela rozi. I fiora di 'ssa spezia sò ragruppati in gaspi densi è prisentani un culori turchinu vivu, ciò chì i rendi mori attraenti.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

'Ssa spezia hè endemica di i righjoni mediterranii, par u più prisenti in l'isuli Canarii, in particulari annantu à l'isula di Fuerteventura. Omu a trova ancu in certi parti di l'Africa subrana, in particulari à u Maroccu. Echium sabulicola prifirisci l'ambienti aridi è rinosi, tali i duni custieri è i zoni disertichi.

Echium sabulicola hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

Echium sabulicola hè una pianta adatta à i cundizioni ambiintali difficiuli. Pussedi radichi fondi chì li parmettini di coglia l'acqua nicissaria in i terri aridi. 'Ssa spezia fiurisci par u più di branu è d'istatina, attirendu numarosi insetti inamacatori tali l'abbi è i sbarabattuli. I graneddi di 'ssa pianta sò spargugliati da u ventu, ciò chì favurisci a so prupagazioni in u so ambienti naturali.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Echium sabulicola hè stata discritta par a prima volta da u butanistu francesu René Louiche Desfontaines in u 1798. Apparteni à u genaru Echium, chì ragruppa parechji altri spezii di pianti à fiora. Frà i sinonimi evintuali di 'ssa spezia, a parsona pò cità Echium fastuosum è Echium webbii.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Echium sabulicola hè cunsidarata com'è una spezia vulnerevuli par via di a so distribuzioni limitata è di a distruzzioni di u so ambienti naturali. L'attività umani, tali l'urbanisazioni è u turisimu, ani un impattu negativu annantu à 'ssa pianta. I misuri di cunsirvazioni sò nicissarii par prisirvà 'ssa spezia, in particulari a prutizzioni di i so ambienti naturali è a sinsibilisazioni di u publicu à a so impurtanza eculogica.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]