Diplotaxis tenuifolia

À prupositu di Wikipedia
Diplotaxis tenuifolia
Diplotaxis tenuifolia
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Brassicales
Famiglia Brassicaceae
Generu Diplotaxis
Nome binuminale
Diplotaxis tenuifolia
Augustin-Pyramus de Candolle, 1821

Diplotaxis tenuifolia hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Brassicaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Diplotaxis tenuifolia hè una pianta erbacea appartinendu à a famiglia di e Brassicaceae. Si distingue da e so casce verde è frastagliate, furmendu una rusetta basale. I fiori, di culore giallu pallidu, sò ragruppati in gaspe terminale. 'Ssa spezia pò aghjunghje un'altezza da 30 à 60 centimi.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Diplotaxis tenuifolia hè originaria d'Europa è d'Asia occidentale. Hè prisente in numerosi paesi, in particulare in Francia, in Italia, in Spagna, in Grecia, in Turchia è in Iranu. Si sviloppa per u più in e pratuline, i campi, i bordi di stradone è i terreni abbandunati.

Diplotaxis tenuifolia hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Diplotaxis tenuifolia hè una pianta annuale chì si riproduce per via di granelli. Fiurisce da maghju à sittembre, attirendu l'insetti inamacatori tali l'ape è e farfalle. I granelli sò spergugliati da u ventu è ponu firmà campii in terra mentre parechji anni. 'Ssa spezia hè bè adatta à i climi mediterranii, induv'ella pò resiste à i periodi di sicchina.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Diplotaxis tenuifolia hè u nome scentificu accittatu per 'ssa spezia. Hè ancu cunnisciuta sottu à i sinonimi seguenti : Brassica tenuifolia, Sisymbrium tenuifolium è Eruca tenuifolia.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Diplotaxis tenuifolia hè una pianta cumuna è largamente sparta, ciò chì li cunferisce un statutu di preoccupazione minore in termini di cunsirvazione. Eppuru, certe pupulazione ponu esse minacciate da a distruzzione di u so ambiente duvuta à l'urbanisazione è à l'agricultura intensiva. Hè dunque impurtante di prisirvà e zone naturale induve 'ssa spezia si trova cù u fine di garantisce a so sopravvivenza à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]