Delphinium staphisagria

À prupositu di Wikipedia
Delphinium staphisagria
Delphinium staphisagria
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Ranunculales
Famiglia Ranunculaceae
Genaru Delphinium
Nomu binuminali
Delphinium staphisagria
Carl Linnaeus, 1753

Delphinium staphisagria hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di i Ranunculaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Delphinium staphisagria hè una pianta arbacea vivaci appartinendu à a famiglia di i Ranunculaceae. 'Ssa spezia si distingui par via di i so fiora d'un turchinu intensu, ragruppati in gaspi slanciati. I casci sò palmati è frastagliati in lobi fondi. A pianta pò aghjunghja un'altezza da 1 à 2 metri.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Delphinium staphisagria hè urighjinariu di i righjoni mediterranii, in particulari da u sudu di l'Auropa è di l'Africa subrana. Omu u trova par u più in i pratulini, l'arici di furesti è i zoni pitricosi. Prifirisci i terri beddi assiccati è assuliati.

Delphinium staphisagria hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

'Ssa pianta fiurisci di regula da ghjugnu à aostu. I fiora di u Dalfiniu staphisagria sò inamacati da l'insetti, in particulari l'abbi è i sbarabattuli. I graneddi sò spargugliati da u ventu. A pianta pussedi prubità tossichi, in particulari in i so graneddi, chì cuntenini alcaloidi.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Delphinium staphisagria hè ancu cunnisciutu sottu à i sinonimi siguenti : Dalfiniu staphisagria subsp. staphisagria, Dalfiniu staphisagria subsp. hispanicum, è Dalfiniu staphisagria subsp. lusitanicum.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Delphinium staphisagria hè una spezia chì hè attualmenti minacciata par causa di a distruzzioni di u so ambienti naturali. A racolta eccessiva di 'ssa pianta pà i so prubità midicinali hà ancu cuntribuitu à a so diminuzioni. Cù u fini di prisirvà 'ssa spezia, misuri di cunsirvazioni devini essa missi in campu, tali a prutizzioni di u so ambienti è a sinsibilisazioni di u publicu à a so impurtanza eculogica.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]