Crepis vesicaria

À prupositu di Wikipedia
Crepis vesicaria
Crepis vesicaria
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Polypodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Asterales
Famiglia Asteraceae
Generu Crepis
Nome binuminale
Crepis vesicaria
Giovanni Battista Balbis, 1807

Crepis vesicaria hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di l'Asteraceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Crepis vesicaria hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di l'Asteraceae. Si distingue per via di u so picciolu rittu, pudendu aghjunghje un'altezza da 30 à 100 centimi. E so foglie sò lanceulate, dentate è disposte in rusetta à a basa di a pianta. I fiori di Crepis vesicaria sò gialli è ragruppati in capulini, furmendu un'infiuriscenza in corimbu.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Crepis vesicaria hè originaria d'Europa, induv'ella hè largamente sparta. Omu a trova per u più in e pratuline, l'arici di fureste è e zone ruderale. Hà ancu statu introdutta in altre rigione di u mondu, in particulare in America suprana.

Crepis vesicaria hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Crepis vesicaria hè una pianta vivace chì si riproduce per u più per via di granelli. A so fiuritura hà locu da ghjunghju à sittembre, attirendu numerosi insetti inamacatori tali l'ape è e farfalle. I granelli sò spergugliati da u ventu, ciò chì cuntribuisce à a so larga ripartizione geugrafica.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Crepis vesicaria appartene à u generu Crepis, chì ragruppa parechje spezie di piante erbacee. Hè qualchì volta designata da i sinonimi seguenti : Crepis foetida, Crepis vesicaria subsp. taraxacifolia, Crepis vesicaria var. taraxacifolia.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Crepis vesicaria hè una pianta cumuna è largamente sparta, ciò chì li cunferisce un statutu di preoccupazione minore in termini di cunsirvazione. Eppuru, certe pupulazione ponu esse minacciate da a distruzzione di u so ambiente naturale duvuta à l'urbanisazione è à l'agricultura intensiva. Hè dunque impurtante di prisirvà e zone induve 'ssa pianta cresce cù u fine di garantisce a so sopravvivenza à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]