Cistus albidus

À prupositu di Wikipedia
Cistus albidus
Cistus albidus
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Polypodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Malvales
Famiglia Cistaceae
Generu Cistus
Nome binuminale
Cistus albidus
Agostino Todaro, 1866

Cistus albidus hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Cistaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Cistus albidus hè una pianta à fiori appartinendu à a famiglia di e Cistaceae. Hè caratterizata da casce persistente, dure è di forma ovale. I fiori di Cistus albidus sò maiore è bianche, incù cinque petali è numerose stamine. 'Ssa pianta prisenta una taglia media, aghjunghjendu di regula trà 30 è 60 centimi d'altezza.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Cistus albidus hè originariu di a rigione mediterrania, induv'ellu hè largamente sparta. Omu a trova per u più in i paesi tali a Spagna, a Francia, l'Italia è u Portugallu. 'Ssa pianta cresce in ambienti variiu, tali ue machje è e zone custiere.

Cistus albidus hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Cistus albidus hè una pianta adattau à i climi mediterranii, caratterizati da istati caldi è asciutti. Hè bè adattau à a sicchina grazia à e so foglie dure chì riducenu a perdita d'acqua in evapurazione. 'Ssa pianta hè ancu capace à resiste à l'incendii grazia à u so sistemu di radiche prufondu è à a so capacità à ricresce prestu dopu à un focu.

I fiori di Cistus albidus sò inamacati da l'insetti, tali l'ape è e farfalle, chì sò attratti da u so nettare. I granelli sò spergugliati da u ventu, ciò chì permette à a pianta di culunizà nuvelli ambienti.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Cistus albidus hè u nome scentificu accittatu di 'ssa pianta. Hè ancu cunnisciuta sottu à i sinonimi seguenti : Cistus crispus, Cistus laurifolius è Cistus populifolius.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Cistus albidus hè una pianta cumuna è largamente sparta in a so area di ripartizione naturale. Ùn hè micca cunsiderata cum'è essendu in priculu d'estinzione. Eppuru, certe pupulazione ponu esse minacciate per causa di a distruzzione di u so ambiente naturale, in particulare per causa di l'urbanisazione è di l'agricultura intensiva. Hè dunque impurtante di pruteghje l'ambienti induve 'ssa pianta cresce cù u fine di prisirvà a so biodiversità.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]