Cichorium endivia

À prupositu di Wikipedia
Cichorium endivia
Cichorium endivia
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Polypodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Asterales
Famiglia Asteraceae
Generu Cichorium
Nome binuminale
Cichorium endivia
Agostino Todaro, 1866

Cichorium endivia hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di l'Asteraceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Cichorium endivia hè una pianta erbacea appartinendu à a famiglia di l'Asteraceae. Hè originaria d'Europa è hè largamente cultivata per e so foglie manghjarecce. 'Ssa pianta vivace forma una rusetta di casce strette è lungarine, d'un culore verde pallidu à biancastru. E casce sò appena amare.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

A Cichorium endivia hè originaria d'Europa, ma hè avale cultivata in u mondu sanu. Hè particularmente populare in e rigione mediterranie, induv'ella hè à spessu cunsumata cruda in insalata. Cresce in e terre belle assiccate è priferisce i climi timperati.

Cichorium endivia hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Cichorium endivia hè una pianta biennale chì fiurisce mentre a so sicondu annu di crescita. Produce fiurarelli turchini ragruppati in capulini. I fiori sò inamacati da l'insetti, ciò chì permette a furmazione di granelli. I granelli sò dopu dissiminati da u ventu o l'animali. A pianta hà una crescita rapida è pò aghjunghje un'altezza da 30 à 60 centimi.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Cichorium endivia appartene à u generu Cichorium. Hè qualchì volta cunfusa incù Cichorium intybus var. foliosum, chì hà foglie più riccine è più amare. I sinonimi di Cichorium endivia inchjudenu Cichorium hortorum è Cichorium latifolium.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Cichorium endivia hè una pianta largamente cultivata è ùn hè micca cunsiderata cum'è essendu in priculu. Hè apprizziata per e so qualità gustative è hè cultivata cummercialmente in numerosi paesi. Eppuru, hè impurtante di prisirvà a diversità genetica di 'ssa pianta è di promove pratiche agricule durevule per assicurà a so cunsirvazione à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]