Centaurea jacea

À prupositu di Wikipedia
Centaurea jacea
Centaurea jacea
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Asterales
Famiglia Asteraceae
Generu Centaurea
Nome binuminale
Centaurea jacea
Carl Linnaeus, 1753

Centaurea jacea hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di l'Asteraceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

A Centaurea jacea hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di l'Asteraceae. Si distingue da i so fiori viulini o rusulati ragruppati in capulini, circundati da brattee punghjente. E casce di 'ssa pianta sò lanceulate è dentate, incù una tessitura appena piluta. A Centaurea jacea pò aghjunghje un'altezza da 30 à 100 centimi.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

A Centaurea jacea hè originaria d'Europa, induv'ella hè largamente sparta. Omu a trova per u più in e pratuline, l'arici di fureste è e zone erbose. 'Ssa pianta hè ancu prisente in certe rigione d'Asia occidentale.

Centaurea jacea hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

A Centaurea jacea hè una pianta vivace chì fiurisce di regula da ghjunghju à sittembre. Si riproduce per u più in impullinazione cruciata, grazia à insetti tali l'ape è e farfalle chì trasportanu l'amacu da un fiore à l'altru. I granelli di 'ssa pianta sò spergugliati da u ventu, ciò chì cuntribuisce à a so prupagazione.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

A Centaurea jacea appartene à u generu Centaurea, chì ragruppa numerose spezie di piante simile. Hè qualchì volta chjamata Centaurea nigra, benchì 'ssu nome vene à dì cunsideratu cum'è un sinonimu. Altri sinonimi inchjudenu Centaurea montana è Centaurea pratensis.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

A Centaurea jacea hè una pianta relativamente cumuna è ùn hè micca cunsiderata cum'è essendu in priculu d'estinzione. Eppuru, certe sottuspezie o pupulazione lucale ponu esse minacciate per causa di a distruzzione di u so ambiente naturale. Hè dunque impurtante di prisirvà e pratuline è e zone erbose induve 'ssa pianta si sviluppa cù u fine di garantisce a so sopravvivenza à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]