Carex panicea

À prupositu di Wikipedia
Carex panicea
Carex panicea
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Magnoliophyta
Classa Liliopsida
Ordine Cyperales
Famiglia Cyperaceae
Generu Carex
Nome binuminale
Carex panicea
L. , 1753

Carex panicea hè una pianta chì face parte di a famiglia di e Cyperaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Carex panicea hè un tipu di sisicciu appartinendu à a famiglia di e Cyperaceae. Hè largamente sparta in e rigione timperate di l'emisferu nordu, in particulare in Europa, in Asia è in America di u Nordu.

'Ssa spezia di sisicciu hè una pianta vivace chì cresce in toppi densi. Aghjunghje di regula un'altezza da 30 à 60 centimi. I piccioli sò smilzi è triangulari, è portanu foglie lineare chì misuranu circa 3 à 5 millimetri di larghezza. L'infiuriscenze piglianu a forma di panicule dense è lungarine, cumposte da numerose fiurarelli di culore brunicciu.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Carex panicea hè largamente distribuita in e rigione timperate di l'emisferu nordu. In Europa, si scontra in /di numerosi/numerosu paesi/paese, in particulare in Scandinavia, à u Regnu Unitu, in Francia, in Alimagna è in Polonia. Hè ancu prisente in Asia, stindendu si da a Siberia à a China è à u Giappone. In i stati uniti, hè prisente in certe rigione di u nordestu è nordupunente.

Carex panicea hè prisente in Corsica, ma hè rarissima: versu u lavu di Ninu è u lavu à Crena.[1]

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Carex panicea appartene à u generu Carex, chì cumprende più di 2000 spezie cunnisciute sottu u nome di sisicci. U nome scentificu di 'ssa spezia hè qualchì volta sinonimu di Carex acuta. Eppuru, e classifiche tassunomiche ponu varià è certe fonte cunsidereghjanu 'ssi dui nomi cum'è distinti.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

A cunsirvazione di Carex panicea ùn hè micca una preoccupazione magiore, chì hè cunsiderata cum'è una spezia relativamente cumuna è sparta. Hè adattata à una larga gamma d'ambienti, cumpresu i paduli, e turbiere è e pratuline umite. Eppuru, cum'è per numerose piante di mezi umiti, a distruzzione di l'ambienti naturali pò custituisce una minaccia per certe pupulazione lucale.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).