Calystegia sepium

À prupositu di Wikipedia
Calystegia sepium
Calystegia sepium
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Solanales
Famiglia Convolvulaceae
Generu Calystegia
Nome binuminale
Calystegia sepium
Antonio Scopoli, 1772

Calystegia sepium hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Convolvulaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Calystegia sepium hè una pianta vivace di a famiglia di e Convolvulaceae. Si caratterizeghja da i so longhi piccioli pudendu aghjunghje insin'à 5 metri di lunghezza. E casce sò à forma di core è misuranu circa 5 à 10 centimi di longu. I fiori, inquantu à elli, sò grandi è bianchi, incù una curolla à forma di tromba. Si spannanu da ghjunghju à sittembre è sgaghjanu un profume aggradevule.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Calystegia sepium hè originariu d'Europa è d'Asia, ma hè stata introduttu in numerose rigione di u mondu per causa di a so bellezza ornamentale. Omu u trova per u più in e zone timperate è subtrupicale, induv'ellu cresce longu à e sepe, chjuditure è i arici di fureste. Hè ancu prisente in e pratuline è i giardini.

Calystegia sepium hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Calystegia sepium hè una pianta arrampicante chì si arrula di tondu à i supporti grazia à i so avvitichji. Si prupaga per u più da e so radiche suttarranie, chjamate rizomi, chì li permettenu di furmà culonie dense. 'Ssa pianta hè capace à adattà si à sfarenti tipi di terre, ma priferisce e terre ricche di materia organica è belle assiccate. Hè ancu tullarante à l'ombra parziale, bench'ellu priferisce e zone assuliate.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Calystegia sepium hè u nome scentificu accittatu per 'ssa spezia, ma hè ancu cunnisciuta sottu à altri nomi, tali Convolvulus sepium è Convolvulus silvaticus. 'Ssi nomi sò cunsiderati cum'è sinonimi di Calystegia sepium.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Calystegia sepium hè una spezia cumuna è largamente sparta, ciò chì li cunferisce un statutu di preoccupazione minore in termini di cunsirvazione. Eppuru, in certe rigione, pò diventà invadente è incausà prublemi eculogichi affuchendu altre piante indigene. In 'ssi casi, misure di gistione apprupriate devenu esse messe in piazza per cuntrullà a so prupagazione.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]