Bastia (Petru Lucciana)

À prupositu di Wikipedia

Bastia hè una puesia scritta da Petru Lucciana (1832-1909), dettu Vattelapesca.

Bastia[mudificà | edità a fonte]

D'aranci, ulivi è vigne incurunata,
Sù l'onde, azzurre à paru di u so celu,
Sorge Bastia, ravvolta in biancu velu,
Siccume una spusata ;
È surride à e trè belle
Isulette surelle,
Chì a guerdanu cun faccia innamurata.
È tuttu parchè a gioia quì t'inciti :
I fiori è i frutti ameni ind'è giardini,
L'eria suave, i generosi vini,
A terra è u mare di luce rivestiti,
È sopra à l'altre cose,
E dunnette vizzose
Cun l'ochji pieni di gentili inviti.
È, ne a mio giuventù, vidi Bastia
Da Corsi è da stranieri prediletta,
Benchì fussi a cità più chjuculetta.
Ma per tuttu crisica,
Un fiore assai preziosu
Un fiurucciu odurosu,
Ed era questu u fiore di curtesia.

Da vede dinù[mudificà | edità a fonte]