Aythya fuligula

À prupositu di Wikipedia
Aythya fuligula
Aythya fuligula
Classifica scentifica
Regnu Animalia
Imbrancamentu Chordata
Classa Aves
Ordini Anseriformes
Famiglia Anatidae
Genaru Aythya
Nomu binuminali
Aythya fuligula
Carl Linnaeus, 1758

Aythya fuligula hè una spezia d'aceddu chì faci parti di a famiglia di l'Anatidae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Aythya fuligula hè un picculu anatra ciuttadori incù un piumaghju distintivu. U masciu adultu hè à l'intuttu neru, à l'eccezzioni di i fianchi bianchi è d'un bizzicu turchinu o grisgiu cù l'ochja giaddi culori d'oru. Inarbureghja ancu una fina puppusgiula annantu à u daretu di a testa. A femina hè par u più di culori brunu ternu, incù un corpu più chjaru è un bizzicu grisgicciu.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Aythya fuligula hè prisenti in l'acqui dolci pocu fondi di l'Aurasia sittentriunali, da l'Islanda à l'estremu estu di a Siberia. Inverna in una vasta zona, chì si stendi da l'Africa Nordu è u Mediu Urienti à l'Asia di u Sudu è di u sudestu.

Aythya fuligula hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

Aythya fuligula si ciba par u più di pianti acquatichi. Pò ancu cunsumà mastaruculi è picculi pesci. Nichja in a vegetazioni densa di i paduli è i lavi, induva a femina faci una cuvata da 8 à 11 ova. I ghjovani poni nutà è cibà si di modu indipindenti pocu dopu a sbucciata.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Aythya fuligula apparteni à a famiglia di l'Anatidae è à u genaru Aythya. Hà uni pochi di sinonimi, frà i quali Fuligula morillon è Nyroca fuligula.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Aythya fuligula hè classificata com'è essendu di priaccupazioni minori da l'Unioni internaziunali pà a cunsirvazioni di a natura (UICN). I so pupulazioni sò glubalamenti stabuli, bench'eddi possini essa lucalamenti minacciati da a perdita d'ambienti è da l'inguinamentu.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • J.-C. Thibault & G. Bonaccorsi, The birds of Corsica, British Ornithologists’ Union, Check-list n°17, 1999.
  • Jean-Claude Thibault, Connaître les oiseaux de Corse - Acelli di Corsica, Ed. Albiana, 2006.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Thibault & Bonaccorsi (1999), Thibault (2006).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]