Asparagus albus

À prupositu di Wikipedia
Asparagus albus
Asparagus albus
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Asparagales
Famiglia Asparagaceae
Generu Asparagus
Nome binuminale
Asparagus albus
Carl Linnaeus, 1753

Asparagus albus hè una pianta chì face parte di a famiglia di l'Asparagaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Asparagus albus hè una spezia di pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di l'Asparagaceae. Hè caratterizata da piccioli ritti, aghjunghjendu di regula un'altezza da 30 à 60 centimi. E casce sò fine è à forma di penne, misurendu à l'incirca 2 à 3 millimetri di larghezza. I fiori sò chjuchi è bianchi, ragruppate in gaspe dense. I frutti sò piccule baghi rosse à maturità.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Asparagus albus hè originariu d'Europa, induv'ellu hè largamente spartu. Omu u trova per u più in e rigione mediterranie, ma pò ancu esse ossirvatu in altre parte di l'Europa, in particulare in Francia, in Spagna, in Italia è in Grecia. Cresce di regula in e pratuline, l'arici di fureste è e zone pitricose.

Asparagus albus hè prisente in Corsica.[1]

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Asparagus albus hè u nome scentificu accittatu per 'ssa spezia, ma hè ancu cunnisciuta sottu à altre sinonimi, tali Asparagus officinalis var. albus è Asparagus officinalis subsp. albus. 'Ssi nomi sò stati imprudati in u passatu per designà variazione di 'ssa pianta, ma sò avale cunsiderate cum'è sinonimi di Asparagus albus.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Asparagus albus hè una spezia chì ùn face micca l'ogettu d'una preoccupazione magiore in termini di cunsirvazione. Hè relativamente sparta in a so area di ripartizione naturale è ùn hè micca cunsiderata cum'è minacciata. Eppuru, cum'è per tutte e spezie vegetale, hè impurtante di prisirvà u so ambiente naturale è di vighjà à ciò ch'ella ùn sia micca affittata da attività umane tale a distruzzione di l'ambienti o a surexploitation.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]