Asparagus acutifolius

À prupositu di Wikipedia
Asparagus acutifolius
Asparagus acutifolius
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Asparagales
Famiglia Asparagaceae
Generu Asparagus
Nome binuminale
Asparagus acutifolius
Carl Linnaeus, 1753

Asparagus acutifolius hè una pianta chì face parte di a famiglia di l'Asparagaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Asparagus acutifolius, ancu cunnisciutu sottu à u nome cumunu di sparagu à foglie acute, hè una pianta vivace appartinendu à a famiglia di l'Asparagaceae. Si caratterizeghja da e so casce fine è pinzute, da induve u so nome specificu acutifolius. 'Ssa spezia prisenta un portu rittu, incù i piccioli pudendu aghjunghje insin'à 2 metri di lunghezza. E casce sò di culore verde scuru è misuranu à l'incirca 1 à 2 centimi di larghezza. I fiori, di piccula taglia, sò di culore biancu o verdicciu è si ragruppanu in gaspe.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Asparagus acutifolius hè originariu di u bacinu mediterraniu, induv'ellu hè largamente spartu. Omu u trova in particulare in e rigione custiere di a Spagna, di l'Italia, di a Grecia è di a Turchia. 'Ssa pianta hà ancu statu introdutta in altre rigione di u mondu, in particulare in Australia è in Africa suttana, induve si hè naturalizata.

Asparagus acutifolius hè prisente in Corsica.[1]

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Asparagus acutifolius hè u nome scentificu accittatu per 'ssa spezia, ma hè ancu cunnisciuta sottu à altre sinonimi, tali Asparagus aphyllus, Asparagus angustifolius o ancu Asparagus maritimus. 'Ssi nomi sò stati imprudati in u passatu per designà variante di 'ssa pianta, ma sò avà cunsiderati cum'è sinonimi.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Asparagus acutifolius hè una spezia chì ùn prisenta micca preoccupazione magiore in termini di cunsirvazione. Hè relativamente sparta in a so area di ripartizione naturale è ùn face micca l'ogettu di misure di prutezzione specifiche. Eppuru, per causa di a distruzzione di u so ambiente naturale duvuta à l'urbanisazione è à l'agricultura intensiva, certe pupulazione ponu esse minacciate lucalmente. Hè dunque impurtante di surviglià u statu di cunsirvazione di 'ssa pianta è di piglià misure di prisirvazione s'ellu hè necessariu.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]