Armeria soleirolii

À prupositu di Wikipedia
Armeria soleirolii
Armeria soleirolii
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Caryophyllales
Famiglia Plumbaginaceae
Genaru Armeria
Nomu binuminali
Armeria soleirolii
(Duby) Godron

Armeria soleirolii hè una pianta chì faci parti di a famiglia di i Plumbaginaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Armeria soleirolii hè una pianta arbacea vivaci appartinendu à a famiglia di i Plumbaginaceae. Si caratterizeghja da i so fiurareddi rusulini ragruppati in infiuriscenzi glubulosi, furmendu capulini. I casci liniari è stretti sò disposti in rusetta basali, furmendu un toppu cumpattu. 'Ssa spezia prisenta una taglia media, aghjunghjendu di regula trà 10 è 30 centimi d'altezza.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Armeria soleirolii hè urighjinaria di i righjoni mediterranii, in particulari sudu di l'Auropa è nordu di l'Africa. Omu a ritrova par u più in iSpagna, in Francia, in Italia è à u Maroccu. 'Ssa pianta affizziuneghja i terri calcarii è rinosi, è ancu i zoni custieri è i pratulini pitricosi. Hè à spessu prisenti in i righjoni litturali è l'isuli mediterranii.

Armeria soleirolii hè prisenti in Corsica.[1]

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Armeria soleirolii hè stata discritta par a prima volta da u butanistu francesu Jean-Baptiste de Lamarck in u 1791. Hè calchì volta ancu chjamata Armeria maritima subsp. soleirolii o Armeria vulgaris subsp. soleirolii. 'Ssi noma sò sinonimi chì facini rifirimentu à classifichi antiriori di 'ssa spezia.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Bench'è Armeria soleirolii ùn sii micca cunsidarata com'è una spezia minacciata, pò essa lucalamenti vulnerevuli par via di a distruzzioni di u so ambienti naturali. L'attività umani tali l'urbanisazioni, l'agricultura intinsiva è u turisimu poni caghjunà una diminuzioni di i so pupulazioni. Hè dunqua impurtanti di prisirvà i zoni induva 'ssa pianta hè prisenti, in particulari i pratulini pitricosi è i zoni custieri, cù u fini di garantiscia a so sopravvivenza à longu andà.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]