Anton Petru Filippini

À prupositu di Wikipedia
Viscuvatu, u paese nativu di Anton Petru Filippini

Anton Petru Filippini hè un arcidiacunu, storicu è cronistu corsu di i so tempi, natu in u 1529 in U Viscuvatu.[1] A so Istoria di Corsica cuncerna u periodu da u 1559 à u 1594. Cumprende una di l'epiche e più interessante di a storia di a Corsica, quella di a guerra di Sampieru. Hè una di e rare fonte di a storia corsa di u so tempu.

Biugrafia[mudificà | edità a fonte]

Anton Petru Filippini hè natu in u 1529 in U Viscuvatu, paese chì face parte di a diocese di Mariana. Hè esciutu da una famiglia chì, obbligata à chittà a Sardegna, s'era ritirata in Corsica, ed era diventata una di e più impurtante di Viscuvatu.

Ùn si sà niente di a zitillina è di a ghjuventù di Filippini. U prima trattu ch'ellu cita di a so vita hè quellu di u 1550, annu induve ellu andò à Roma, passendu par Grosseto, à l'occasione di u ghjubileu.

Anton Petru Filippin morse in u 1594.

« Pare ch'ellu aghji ossirvatu una neutralità furzata mentre a guerra ch'è i Francesi fecenu in Corsica à i Genuvesi. Mentre a guerra di Sampieru, firmò dinù fidele à i so anziani maestri. Bench'ellu aghji dedicatu a so storia à Alfonsu d'Ornanu, cundannò apertamente, in parechji lochi di a so Cronaca, Sampieru per esse venutu à turnà à accende a guerra contru à i so signori in un paese stancu è guasi tutalmente arruvinatu. À l'approcciu di Sampieru, cunsigliò à l'abitanti di U Viscuvatu di ùn suvità lu micca, ciò chì li face corre un prima priculu dopu a vittoria di i Corsi. Accusatu da i vincidori di mancà di patriuttismu, scrive à Antonio di San Fiurenzu una lettera chì firmerà trà e mane di i so nimichi persunali è serverà più tardi à fà lu traspurtà à Genuva, induve ellu rimanerà in prighjò mentre dicennovi mesi. »
(Lucianu Augustu Letteron in Storia di a Corsica, tomu III pagina VII.)

Arte[mudificà | edità a fonte]

Mariana: a Cattidrale Santa Maria Assunta

Arcidiacunu di a diocese di Mariana, ci dice ellu stessu ch'ellu rimpiazzò mentre qualchì tempu u vescu assente. Fubbe unu di i membri i più distinti di u cleru corsu. In u 1564, in seguitu à u morte di Bartolu della Torre, vicariu di u viscuvatu di Mariana tumbatu da un tiru di archibusgiu, e funzione di vicariu li fubbenu cunferite da u cardinale di San Clemente chì era rispunsevule di u viscuvatu.

Ma u cronistu hà fattu sminticà l'arcidiacunu à u ricordu di a pusterità.

Opere[mudificà | edità a fonte]

Cronistu, Anton Petru Filippini hà cuntinuatu u racontu di a storia di a Corsica di Ghjuvanni della Grossa, dopu à Pier Antonio Monteggiani insin'à 1524, po' Marc Antone Ceccaldi insin'à 1559. In u 1594 u publicheghja incù u soiu sottu à u nome d'Istoria di Corsica. In 'ssu libru, i scritti di Ghjuvanni della Grossa sò riassunti è cummintati. A so Cronacain lingua taliana, và da u 1559 à u 1594, è cumprende a guerra di Sampieru, una di l'epiche e più interessante di a storia di a Corsica.

Sient'è l'abate Letteron, Marc'Antone Ceccaldi, u so maiò di 8 anni, ne hè u solu autore inquantu à a forma è l'autore principale inquantu à u fondu.

« Hè rimpruveratu à Filippini di esse si apprupriatu, più o menu, i travagli di i so pridecissori, è di parlà tantu spessu di e so vigilie è di e so stanchezze ch'ellu circà à cunvince u littore chì i tredici libri di a Storia di a Corsica sò bè di ellu. [...] hè prubabilmente à 'ssa pretensione vanitosa di Filippini chì noi duvemu a cunsirvazione di e cronache anteriore è a cumpusizione di a soia. [...][2]»

Filippini hà dedicatu a Storia di a Corsica à Alfonso d'Ornanu, figliolu di Sampieru Corsu.

In u 1888, l'abate Letteron, prufissore di lettere in Bastia, traduce è publicheghja a Cronaca d'Anton Petru Filippini.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. 'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in francese.
  2. Lucianu Augustu Letteron in Storia di a Corsica, tomu III pagina VII

Bibliugrafia[mudificà | edità a fonte]

  • Abate Letteron Storia di a Corsica - Tomu 1, Bulletinu di a Sucità di e scenze naturale è storichi di a Corsica, Stampa è libraria Vv Eugène Ollagnier, Bastia 1888.
  • Anton Pietro Filippini, Istoria di Corsica, 2a edizione, Pisa, Presso Niccolò Capurro, 1827