Anthus richardi

À prupositu di Wikipedia
A terraghjola asiatica
Anthus richardi
Classifica scentifica
Regnu Animalia
Imbrancamentu Chordata
Classa Aves
Ordine Passeriformes
Famiglia Motacillidae
Generu Anthus
Nome binuminale
Anthus richardi
Louis Pierre Vieillot, 1818

A terraghjola asiatica (Anthus richardi) hè una spezia d'acellu chì face parte di a famiglia di i Motacillidae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

A terraghjola asiatica hè un acellu di a famiglia di i Motacillidae. Misura à l'incirca 15 centimi di lunghezza è prisenta un piumaghju brunicciu incù strisce più scure annantu à u corpu è l'ale. U so corpu hè più chjaru, mentre ch'è u so senu hè pichjulatu di brunu. Pussede un bizzicu fine è pinzutu, adattu per cibà si d'insetti è di picculi invertebrati.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

A terraghjola d'Asia hè originaria di e rigione timperate d'Asia. Si riproduce in u sudu di a Siberia, in Mongulia, in certe parte di l'Asia cintrale è in u nordu, u centru è l'estu di a China. Omu a trova per u più in e pratuline, i campi cultivati è e zone erbose aperte. Hè dinù prisente in certe rigione d'Africa suprana mentre u periodu inguernale.

A terraghjola asiatica hè prisente in Corsica, ma in modu occasiunale.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

A terraghjola asiatica hè per u più insettivora, chì si nutrisce d'insetti, di larve è di picculi invertebrati. Si culloca saltichjendu annantu à a terra in cerca di prede, imprudendu u so bizzicu per chjappà le. Anthus richardi custruisce u so nidu in pianu, di regula nascostu in l'erba o i machjoni. A femina dipone di regula 4 à 6 ovi, ch'ella cova mentre circa duie simane.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Anthus richardi appartene à a famiglia di i Motacillidae. Hè dinù statu cunnisciuta sottu u nome di Anthus novaeseelandiae richardi, ma 'ssa dinuminazione hè oramai cunsiderata cum'è un sinonimu.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

A terraghjola d'Asia hè cunsiderata cum'è una spezia di cuncernu per causa di a diminuzione di u so ambiente naturale. E pratiche agricule intensive, a distruzzione di e pratuline è a frammintazione di e zone erbose anu un impattu negativu annantu à a so pupulazione. E misure di cunsirvazione sò necessarie per pruteghje 'ssa spezia è prisirvà u so ambiente.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • J.-C. Thibault & G. Bonaccorsi, The birds of Corsica, British Ornithologists’ Union, Check-list n°17, 1999
  • J.-C. Thibault, Connaître les oiseaux de Corse - Acelli di Corsica, Ed. Albiana, 2006

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Thibault & Bonaccorsi (1999), Thibault (2006).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]