Ambrosia maritima

À prupositu di Wikipedia
Ambrosia maritima
Ambrosia maritima
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Asterales
Famiglia Asteraceae
Generu Ambrosia
Nome binuminale
Ambrosia maritima
Carl Linnaeus, 1771
[[File:|250px]]

Ambrosia maritima hè una pianta chì face parte di a famiglia di l'Asteraceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Ambrosia maritima hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di l'Asteraceae. Si caratterizeghja da a so taglia media, aghjunghjendu di regula trà 30 è 60 centimi d'altezza. I so piccioli sò ritti, ramificati è appena pilosi. E casce sò alterne, frastagliate in lobi prufondi, dendu à a pianta un'apparenza assai distinta. I fiori, di piccula taglia, sò ragruppate in infiuriscenze à forma di spighe. Sò di culore verdicciu è sgaghjanu un odore caratteristicu.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Ambrosia maritima hè una spezia endemica di e rigione custiere di u mare Terraniu. Omu a trova per u più in i paesi di u circondu mediterraniu, tali a Spagna, a Francia, l'Italia, a Grecia è a Turchia. Priferisce l'ambienti custieri, in particulare e dune di rena, e scugliere è e zone rucciose. 'Ssa pianta hè bè adatta/adattata à e cundizione marittime, ciò chì spiega a so ripartizione limitata à 'sse rigione.

Ambrosia maritima hè prisente in Corsica.[1]

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Ambrosia maritima hè u nome scentificu accittatu di 'ssa spezia.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Ambrosia maritima hè cunsiderata cum'è una spezia vulnerabile per causa di a so ripartizione limitata è di a distruzzione di u so ambiente naturale. L'attività umane, tale l'urbanisazione custiera, u turismu è u sfruttamentu di e risorse naturale, minaccianu a sopravvivenza di 'ssa pianta. Di più, l'intruduzione di spezie esotiche invadente pò ancu avè un impattu negativu annantu à a so pupulazione. Misure di cunsirvazione sò necessarie per pruteghje Ambrosia maritima, in particulare a criazione di riserve naturale, a sensibilisazione di u publicu à a so impurtanza eculogica è a rigulazione di u sfruttamentu di e zone custiere.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]