Amaranthus viridis

À prupositu di Wikipedia
Amaranthus viridis
Amaranthus viridis
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Caryophyllales
Famiglia Amaranthaceae
Generu Amaranthus
Nome binuminale
Amaranthus viridis
Carl Linnaeus, 1771

Amaranthus viridis hè una pianta chì face parte di a famiglia di l'Amaranthaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Amaranthus viridis hè una pianta annuale appartinendu à a famiglia di l'Amaranthaceae. Si distingue da a so taglia media, aghjunghjendu di regula trà 30 è 100 centimi d'altezza. E so piccioli sò ritti, ramificati è di culore verde. E casce, alterne è ovale, sò d'un verde vivu è misuranu trà 2 è 6 centimi di longu. I fiori, chjuchi è discreti, sò ragruppate in spighe terminali di culore verde o russicciu.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Amaranthus viridis hè originariu di e rigione trupicale è subtrupicale d'America, ma si hè prestu sparta in u mondu sanu per causa di a so capacità à adattà si à sfarenti climi è terre. Omu a trova oghje in numerose rigione d'Asia, d'Africa, d'Europa è d'America suprana è Sudu. Priferisce e zone disturbate, tale i terreni abbandunati, i giardini abbandunati, i bordi di stradoni è e culture agricule.

Amaranthus viridis hè prisente in Corsica.[1]

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Amaranthus viridis hè u nome scentificu accittatu per 'ssa spezia, ma hè ancu cunnisciuta sottu à altri nomi, tali Amaranthus gracilis, Amaranthus ascendens è Amaranthus polygonoides. 'Ssi sinonimi sò stati usati in u passatu per designà variazione di 'ssa pianta, ma sò avale cunsiderate cum'è sottuspezie o forme di a spezia principale.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Amaranthus viridis hè cunsideratu cum'è una gattiva erba in numerose rigione di u mondu per causa di a so capacità à prupagà si prestu è à fà cuncurrenza à e culture agricule. Eppuru, prisenta ancu avantaghji eculogichi, in particulare in quant'è pianta ospite per certi insetti benefichi. A so cunsirvazione ùn hè dunque micca una priurità, ma hè impurtante di surviglià a so prupagazione è di piglià misure per evità ch'è ella ùn diventa invadente in certe rigione sensibile annantu à u pianu eculogicu.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]