Acinos arvensis

À prupositu di Wikipedia
Acinos arvensis
Acinos arvensis
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Lamiales
Famiglia Lamiaceae
Genaru Acinos
Nomu binuminali
Acinos arvensis
Carl Linnaeus, 1753

Acinos arvensis hè una pianta chì faci parti di a famiglia di i Lamiaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Acinos arvensis hè una pianta arbacea appartinendu à a famiglia di i Lamiaceae. 'Ssa spezia hè carattarizata da i so piccioli ritti, aghjunghjendu di regula un'altezza da 20 à 40 centimi. I casci upposti sò uvali è sgaghjani una adori agrievuli è arumaticu quandu eddi sò cicciati. I fiora, di culori rusulinu à viulettu pallidu, sò ragruppati in infiuriscenzi cumpatti situati à l'estremità di i piccioli. Sò dutati d'una curolla, tipica di i pianti di a famiglia di i Lamiaceae.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Acinos arvensis hè una spezia indigena di l'Auropa, induva edda hè largamenti sparta. Omu a trova par u più in i pratulini asciutti, i prata è l'arici di furesti. 'Ssa pianta affizziuneghja i terri beddi assiccati è assuliati, ma pò ancu adattà si à cundizioni più adumbrati. Hè prisenti in numarosi paesi auropei, tali a Francia, l'Alimagna, l'Italia, a Spagna è u Regnu Unitu.

Acinos arvensis hè prisenti in Corsica.[1]

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Acinos arvensis hè stata discrittu pà a prima volta da u butanistu svidesu Carl von Linné in 1753 in a so opara Species Plantarum. 'Ssa spezia hà ancu statu cunnisciuta sottu à altri noma scentifichi, tali Satureja arvensis è Calamintha arvensis. Eppuri, siont'è l'ultimi classifichi tassunomichi, Acinos arvensis hè u nomu accittatu par 'ssa pianta.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Acinos arvensis hè cunsidarata com'è una spezia di priaccupazioni minori in termini di cunsirvazioni. Bench'edda possi essa minacciata lucalamenti par via di a distruzzioni di u so ambienti naturali, hè dinò largamenti sparta è prisenti in numarosi righjoni d'Auropa. Eppuri, hè impurtanti di surviglià l'evuluzioni di i so pupulazioni è di pruteghja l'ambienti apprupriati par assicurà a so sopravvivenza à longu andà.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]