21 di ghjennaghju

À prupositu di Wikipedia
Ghjennaghju
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31

U 21 di ghjennaghju hè u 21u ghjornu di l'annu in u calendariu gregurianu. Restanu 344 ghjorni à a fine di l'annu (345 sì hè bisestile).

Avenimenti[mudificà | edità a fonte]

In Corsica[mudificà | edità a fonte]

Nascite[mudificà | edità a fonte]

Morti[mudificà | edità a fonte]

Celebrazioni[mudificà | edità a fonte]

Santi[mudificà | edità a fonte]

Santu Fruttuosu. Santa Gnese.

Fruttuosu era u vescu di Tarragona, in Spagna, quandu ellu hè statu marturiatu, u 21 ghjennaghju di l'annu 259.

D'ellu n'anu parlatu u puetu Prudenziu è Santu Agustinu, è po, in u 1935, anu publicatu a so passione chì serebbi stata scritta da un testimone di l'epica.

Fruttuosu era statu arrestatu cù i so dui diacuni, è avianu passatu a nuttata in prigiò à pregà. U lindumane, u ghjudice li disse: - Sì dunque vescu? - Iè, rispose Fruttuosu, sò vescu. - Dì piuttostu chè tù ere vescu, disse u ghjudice. E' u cundannò à esse brusgiatu cù i so diacuni.

Quandu elli funu messi nantu à u legnaghju, un suldatu cristianu s'avvicinò è li disse: - Prega per mè. - Pregheraghju per tutta a Cristianità, da l'Oriente à l'Occidente, disse Fruttuosu.

Nantu à u legnaghju, i trè omi eranu stati liati arritti. I canapi funu i primi à brusgià. Allora si sò indinuchjati è sò morti preghendu.

U lindumane, i cristiani di u paese eranu venuti per racoglie e cendere di Fruttuosu è dalli una sepultura quandu elli anu intesu a voce di u Santu chì dicia: - Lasciatele stà, chì un omu fidu à Ghjesù ùn pò avè un onore particulare.

Etimolugia: ?

Paesi è cità: Segovia, Tarragona. In Corsica: Cagnanu.

Gnese era una zitella di tredeci anni, marturiata in Roma trà l'annu 250 è l'annu 306. Hè morta vuluntaria pè a so fede, curaggiosa davanti à u boia. U martiriu d'issa zitella hà cumossu tutti i cristiani di l'Imperu, è Gnese hè diventata un persunagiu di legenda. A legenda conta in l'Occidente ùn hè micca a listessa chè quella conta in l'Oriente.

Secondu i Latini, Gnese ricusa i sacrifizii à i dii pagani. A leganu à un piottulu, è li solcanu e carni cù unghje in ferru. A ghjente pianghje. Ella hè tutta gioia. Parechji giuvanotti si prisentanu per liberalla è spusalla. Gnese li dice: "Fidanzatu n'aghju digià unu, Ghjesù". E' po dice à u boia: "Spicciatevi chì m'aspetta". E' u boia li taglia u capu.

Secondu i Grechi, Gnese era di famiglia nobile, è u guvernatore avia decisu di falli rinnegà a fede cristiana. A porta in una casa cù e prustitute. Quella zitella pare un anghjulu è nisunu omu hà u curaggiu di prufittanne. For di unu chì a li prova è casca seccu. "Stà à sente, dice Gnese à u guvernatore, sì l'anghjulu mandatu da Diu hà fulminatu istu omu bestiale, hè chì ùn ci era altra manera per preservà a mio virginità; ma eiu u vogliu risuscità". E' cusì face, prima d'esse brusgiata.

Etimolugia: da u grecu "agnê" (pura, casta). U lat. "agnus" (agnellu) hà fattu cunfusione è a santa hè aspessu riprisentata cù un agnellu in collu.

Nomi: Agnès, Agnese, Agneta, Agnete, Gnese.

Litteratura: U nome francese Agnès, utilizatu da u Medievu, si hè spartu ancu più dopu à a pezza di Molière: "L'Ecole des Femmes", scritta in u 1662, è duve Agnès hè una niscentre. Arricurdatevi a frasa: "Le petit chat est mort".[1]

Ligami esterni[mudificà | edità a fonte]