Vespa orientalis
| |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Vespa orientalis | |||||
| Classificazione scentifica | |||||
| Regnu | Animalia | ||||
| Imbracamentu | Arthropoda | ||||
| Classa | Insecta | ||||
| Ordine | Hymenoptera | ||||
| Famiglia | Vespidae | ||||
| Generu | Vespa | ||||
| Nomu binuminale | |||||
| Vespa orientalis Lepeletier, 1836 | |||||
U calavrone urientale (Vespa orientalis Linnaeus, 1771) hè un vespide simile à u calavrone auropeu (Vespa crabro). Ùn deve esse cunfusu nè cù Vespa mandarinia, urighjinaria di l’estu asiaticu è di dimensione più maiò, micca prisente in Auropa, nè cù u calavrone zampigiallu (Vespa velutina) chì, ellu, hè prisente in Auropa. [1]
Distribuzione è habitat
[mudificà | edità a fonte]A spezia hè sparta in u sudestu auropeu (cumpresa l'Italia miridiunale), in u Mediu Uriente è in Madagascaru.
U calavrone urientale hè statu osservatu in Corsica, in Aiacciu, per a prima volta, di sittembre 2025.
Biulugia
[mudificà | edità a fonte]U calavrone urientale custruisce u nidu in modu simile à u calavrone cumunu, vale à dì in e cavità di l’arburi è in case abbandunate, ma qualchì volta puderia nidificà ancu in a tarra.
Certi ricircatori anu scupertu chì in e bande gialle di l’addome di ‘ssu calavrone, hè prisente un pigmentu chjamatu xantopterina chì hà a capacità d’assorbe l’energia sulare è di rende attive i calavroni, chì difatti preferiscenu travaglià in u dopu meziornu avanzatu, à u cuntrariu di parechje altre spezie di calavroni chì preferiscenu travaglià cù u frescu di a matina o nanzu à sera, per evità u caldu eccessivu.
Di vaghjimu ‘ssu calavrone compie attacchi massivi à l’alveari d’Apis mellifera sicula (induve ‘ssa spezia hè prisente, cum’è per esempiu in l’isula di Cìpru), chì ùn ponu tumbà lu pungendu lu, postu chì u so tegumentu hà una cuticula cusì dura ch’ella hè inviulabile à i so punziglioni: per quessa, l’ape li facenu un’appallutamentu è l'assuffucanu. Hè statu mustratu chì a limita termica di sopravivenza hè di 50,6 ± 0,6 °C per a vespa urientale, mentri per l’ape mellifere hè di 50,5 ± 0,1 °C; dunque ùn hè micca a temperatura chì, in a fasa d’appalluttamentu, tomba u calavrone urientale, ma u sciacciamentu adduminale chì ne impedisce a respirazione nurmale, cù una calata d’umidità è un piccu d’anidride carbonicu.
Ricunniscenza
[mudificà | edità a fonte]A vespa urientale si ricunnosce per via di a so tinta intensamente russiccia, guasi uniforme, spiccata solu da u culore giallu prisente in una larga banda in l’addome, è in una tacca nant’à a testa.
Note
[mudificà | edità a fonte]- ↑ 'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in talianu.