Talavellu

À prupositu di Wikipedia
U talavellu
Asphodelus
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Magnoliophyta
Classa Liliopsida
Ordine Liliales
Famiglia Liliaceae
Generu Asphodelus
U talavellu

U talavellu hè un generu di piante di a famiglia di e Liliaceae è chì cumprende parechje spezie erbacee. U talavellu currisponde à u generu Asphodelus L., 1753, chì deriveghja da u grecu ἀσφόδελος (asphódelos).

U nome talavellu seria furmatu[1] incù a radica antica è prelatina tal chì com'è tar, pal o cal currisponde à un'idea d'altura.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

U generu Asphodelus cumprende e siguente spezie:

Storia[mudificà | edità a fonte]

Per Omeru (Odissea XI, 487-491; 539; 573) u talavellu hè a pianta di l'Inferni. I fiori di u talavellu sò à spessu cunsiderati in a mitulugia com'è "fiori di i morti". Difatti, u talavellu hè chjamatu "fiori di i morti" in Niolu[2]. Sicondu Omeru: "induve l'eroi sò caduti i prati si sò ricuperti di talavelli chì avianu u compitu d'accumpagnà e so anime in l'Ade"[3].

Per l'antichi Grechi u Regnu di i Morti era suddivisu in trè parte: u Tartaru per l'empii, i Campi Elisi per i boni, è infine i prati di talavelli per quelli chì in vita ùn eranu stati nè boni nè gattivi. Per tutte ste cridenze, è altre dinù, i Grechi usavanu à piantà talavelli annantu à e tombe, affinchè i so cari pudissenu nutrisce si incù e so radiche. I prati di talavelli eranu cunsiderati com'è u sughjornu di i morti. Un esempiu forse micca casuale l'avemu in Capu Miseno.

Epimenide, cunsideratu da parechji un di i setti sapienti, usava u talavellu (è a malva) per e so capacità di scaccià a fame è a sete. A ligenda vole ch'è Epimenide, grazia à l'usu di radiche è erbe ùn avissi micca avutu bisognu di manghjà è ch'ellu vissi cusì 157 anni, sicondu Diogene Laerzio.
Teofrastu, in a so "Ricerca annantu à e piante", afferma ch'è e radiche di talavellu sò cumestibile.

I talavelli sò citati, frà altru, in u "Lodu di a Pazzia" d'Erasmu di Rotterdam, a quale pianta seria u locu induve, Ella (a pazzia), seria nata. (Par. 8 "Locu di nascita di a tuntia")

In Corsica[mudificà | edità a fonte]

Esistenu in Corsica trè spezie[4] di talavellu:

  • asphodelus aestivus
  • asphodelus fistulosus
  • asphodelus ramosus

Altri nomi corsi di u talavellu[5]: albucciu, biancafiore (Ascu[6]), butalbellu, butalbucciu, erbucciu, fiore di i morti (Niolu[7]), luminellu, scazzachjulu, spusata, taravucciu, talabucciu, talavucciu, tarabucciulu, talabeddu, taravellu.

U fustu longu di u talavellu si chjama, sicondu i lochi: accendipippa (Capicorsu), luminellu, candelu, cirotta (Urnanu), tirulu o zirlu[8]. Sicondu a legenda, era imprudatu in i cumbatti di i mazzeri: una volta l'annu, u 31 di lugliu, i mazzeri si battianu di notte incù un bastone fattu cù u tirulu seccu).

Servia dinù u tirulu per fà croce chì eranu aduprate per pruteghje e racolte.

Hè imprudatu à volta u talavellu in e sprissione corse[9]. Per esempiu:

  • Ùn cunnosce più l'albucciu: hà listessu sensu ch'è Un cunnosce più a filetta : hà sminticatu u so paese, i so lochi d'origine.
  • Focu di zirlu: vole dì ch'ellu hè un focu di paglia
  • Hà e ghjambe cum'è tìruli

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Comiti (1992).
  2. Multedo (1994).
  3. Omeru - Odissea, cantu IX)
  4. Gamisans (1993).
  5. Infcor, 10 aprile 2015
  6. Multedo (1994).
  7. Multedo (1994).
  8. Multedo (1994).
  9. Civiltà del Mare (2008).

Referenze[mudificà | edità a fonte]

  • Civiltà del Mare, Marzu-Ghjunghju 2008
  • Ghjuvan'Maria Comiti (1992) Les corses face à leur langue, de la naissance de l'idiome à la reconnaissance de la langue. Edizione squadra di u Finusellu, Aiacciu.
  • Gamisans, J. & Jeanmonod, J. (1993) Catalogu di i pianti vascularii di Corsica, Conservatoire et jardin botanique de la ville de Genève: Geneva (in francese)
  • Multedo, Roccu (1994), U mazzerisimu - Le mazzérisme, L'originel, Parigi