Stintinu
Stintinu (IPA: [stinˈtino], Isthintini in sassarese, Istintinu in sardu) hè una cumuna taliana di 1.539 abitanti, chì face parte di a Rete metropulitana di u Nordu di Sardegna, di a cità metropulitana di Sassari in Sardegna. [1]
Geugrafia fisica
[mudificà | edità a fonte]Territoriu
[mudificà | edità a fonte]A cumuna di Stintinu s’allonga nant'à l'omonima penisula, ultimu capu di tarra sarda chì da a pianura di a Nurra si stende ver’di l'isula di l'Asinara, situata à poca distanza. Quessa accoglie u Parcu Naziunale di l'Asinara, istituitu in u 1997, è per u quale Stintinu riprisenta l'imbarcu u più vicinu.

U liturale ver'di u mare di Sardegna hè chjamatu mare di fora è alterna scugliere è calette di rena è petre à a fine di piccule vadine, cum’è Biggiu Marinu ("Bue marinu", nome sardu di u vechju marinu), cunnisciuta dinù cum’è Valle di a Luna, Coscia di Donna è Cala di u Vapori.
Storia
[mudificà | edità a fonte]U territoriu di Stintinu hè statu praticatu da l’omu dapoi a preistoria, cum’è ne testimunieghjanu parechji siti archeulogichi.
L'urìgine di u borgu di Stintinu si deve à a decisione di u Guvernu talianu d’istituisce u 22 ghjugnu 1885, nant’à l’isula di l’Asinara in lucalità Cala Reale, u primu lazarettu à usu sanitariu à tempu cù una culonia penale in Cala d’Oliva. À quellu mumentu, si cuntavanu nant’à l’isula 45 famiglie cù circa 500 persone, a mità pastori di urigine sarda è l’altra mità piscadori. Quelli chì stavznu in Cala d’Oliva eranu piscadori urighjinarii di Camogli, trasferiti quì attratti da e più bone pussibilità ecunomiche è da a prisenza di a Tunnara di e Saline, mentre chì l’abitanti di Fornelli è Cala Reale eranu pastori è agricultori sardi. Hè pussibule chì tramindui i gruppi avessinu dighjà aduttatu a lingua sassarese, rinfurzendu cusì l’influenza ligura prisente dapoi l’urìgine. Solu 45 famiglie lascionu l’Asinara per stabilì si in a nova Stintinu, fundendu a “Cumunione di i 45”; l’altre si n’andonu versu altri lochi: Portu Torres, Sassari, Castelsardu, Santa Teresa di Gallura o e campagne di a Nurra.
Prima di u sfrattu di u 15 d’aostu di quellu stessu annu, dui fratelli sassaresi, Salvatore è Cristoforu Murtola, sustenenu a causa di i piscadori, ottenendu un’indennità di 750 lire per ogni famiglia è acquistendu un terrenu per fà nasce u novu borgu cù u nome di Cala Savoia. U pianu regulatore divise in modu urdinatu una stretta penisula trà dui bracci di mare (oghje portu vechju è portu novu / portu Mannu), chì pigliò u nome di isthintìnu o sthintìnu, da u termine sassarese “intestinu o budellu”, dopu italianizatu in Stintino.
U 1u di ghjennaghju 1865, prima di l’abbandonu furzatu di l’Asinara, fù fundata a Cunfraternita religiosa di a Beata Vergine di a Difesa, patrona di u paese, à a quale sò iscritti parechji stintinesi ch’anu compiu almenu 12 anni.

Per incuragisce l’attività di pesca, u 10 di dicembre 1904, 68 assuciati, tutti stintinesi, fundonu a Sucietà mutuale cooperativa trà i piscadori di Stintinu. Quessa è altre vicende di l’industria lucale sò prisentate in u Museu di a Tonnara, situatu nant’à a banchina di u portu.
In u 1934, u primu parocu don Vittoriu Prunas prumove è dirige a custruzzione di a nova ghjesgia paruchjale, dedicata à a Virgine Immaculata.
U portu di Stintinu accoglie sempre numerose barche à vela latina chì, dopu à l’arrivu di e barche à mutore, anu trovu nova vita cù u turìsimu sportivu è e regate veliche. Parechje famiglie di a burghesia sassarese, cum’è i Berlinguer o i Segni, anu da sempre preferitu stu tippu d’imbarcazione. In u 1983 hè stata urganizata a prima regata Vela Latina, ghjunta in u 2007 à a XXV edizione. Stintinu hè tantu caratterizatu da a vela latina, ch’ellu hè statu ribattizatu da u ghjurnalistu Mario Marzari cum’è “a capitale di a vela latina”.
Hè statu in u passatu frazione di Sassari è hè diventatu cumuna autonoma l’8 d’aostu 1988. In u 2008 sò stati festighjati i vint’anni d’autunumia cumunale cù una seria d’avvenimenti, trà i quali l’esibizione di e Frecce Triculore davanti à e marine di e Saline, Pazzona è Ezzi Mannu.
Munumenti è lochi d’interessu
[mudificà | edità a fonte]Architetture religiose
[mudificà | edità a fonte]- Ghjesgia di l’Immaculata Cuncezzione
- Parochja San Nicola
- Ghjesgia di Sant’Isidoro
Architetture militari
[mudificà | edità a fonte]- Torra aragunese, custruita in u 1578 è chjamata Torra di a Pelosa
Lochi di interessu naturale
[mudificà | edità a fonte]
U principale interessu turisticu hè l'arinella di A Pelosa, situata in l’estremu capu norduccidentale di a Sardegna, affacciata nant’à u golfu di l’Asinara è nant’à l’isula omonima, ricunnisciuta per a so rena bianca fina fina è u mare turchinu à fondu bassu.
Appena vicinu, davanti à una seconda arinella più chjuca, chjamata A Pelusetta, si trova l’isulottu accessìbile à pedi. Altre marine di a costa urientale sò quelle di e Saline d’Ezzi Mannu, u Gabbianu, l’Àncura, Pazzona è Punta Negra.
À circa 3 chilometri da l’abitatu si trova u stagnu di Casaracciu, è à circa 15 chilometri, in u territoriu di Sassari, u stagnu di Pilu; tramindui raprisentanu riserve impurtante per l’acelli acquatichi. In u territoriu di Stintinu si trova dinù u stagnu di e Saline.
Sucetà
[mudificà | edità a fonte]Tradizione
[mudificà | edità a fonte]Frà e manifestazioni religiose, di maghju si celebreghja in una piccula ghjesgia di campagna a festa di Sant’Isidoru in Ercoli, è l’8 di settembre quella di a Madonna di a Difesa; u simulacru di a patrona di u paese hè purtatu da e barche di i piscadori di a Cunfraternita in prucissione à mare, in ricordu di a fundazione di u 1885.
Musei
[mudificà | edità a fonte]
U Museu di a Tunnara (MUT), inauguratu di ghjugnu 2016, cunserva cimeli, testi è imagine chì cuntanu a storia di a tunnara di Stintinu è di l’altre tunnare di u Mediterraneu, è prisenta studii scentìfichi nant’à a spezia di tonnu pescatu in sta zona, Thunnus thynnus.
Lingua
[mudificà | edità a fonte]A lingua parlata in Stintinu hè u sassarese è u talianu.
Cucina
[mudificà | edità a fonte]A pesca hè à u fundamentu di a cucina lucale, e so principale specialità sò i zini è altri frutti di mare, crustacei è a buttarga di tonnu. Trà i piatti: a suppa di patate è aligusta cù pescatu lucale, u polpu in agliata, u polpu à a stintinese (insalata di polpu cù patate, acetu, pursemulu è qualchì volta cipolla), è trà i dolci, a tumbarella.
Note
[mudificà | edità a fonte]- ↑ 'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in talianu.