Lingua tedesca: differenze trà e virsioni

À prupositu di Wikipedia
Contenuto cancellato Contenuto aggiunto
m r2.7.2) (robot Ajoute : csb:Miemiecczi jãzëk
m r2.6.5) (robot Ajoute: zu:IsiJalimani
Linia 383: Linia 383:
{{Link FA|an}}
{{Link FA|an}}
{{Link FA|he}}
{{Link FA|he}}

[[vep:Germanijan kel']]


[[ab:Алман бызшәа]]
[[ab:Алман бызшәа]]
Linia 571: Linia 573:
[[ur:جرمن زبان]]
[[ur:جرمن زبان]]
[[vec:Łéngua todésca]]
[[vec:Łéngua todésca]]
[[vep:Germanijan kel']]
[[vi:Tiếng Đức]]
[[vi:Tiếng Đức]]
[[vls:Duuts (toale)]]
[[vls:Duuts (toale)]]
Linia 589: Linia 590:
[[zh-min-nan:Tek-gí]]
[[zh-min-nan:Tek-gí]]
[[zh-yue:德文]]
[[zh-yue:德文]]
[[zu:IsiJalimani]]

Versione di e 01:29, 29 fer 2012

L'ortografia è a grammatica di 'ssu articulu ùn sò micca currette. Pudete cuntribuisce à ammigliurà le.


Tedescu (Deutsch)

Altri nomi: Allemanu
Parlatu in: Svizzera, in Belgica (cantoni orientali), in Francia (Alsazia e Lorena), Danimarca, Romania, Namibia, Stati Uniti d'America, Italia (Provincia di Bolzano), Sudafrica, Cile, Brasile, Repubblica Ceca, Ungheria, Russia, Kazakistan, Togo, Camerun, Tanzania,Qingdao e in l'isule di l'Oceania (diffusione reghjunale).
Parsoni: 110 milioni
Classifica: 10 (secondu altre fonti 11)
Tipulugia: SVO isulante - tonica
Filugenesi: Lingue indoauropeane






Statutu officiale
Nazioni: nisciuna
Rigulatu da:
Codici di classificazioni
ISO 639-1 de
ISO 639-2 ger
ISO 639-3 deu
SIL GER (in inglesu)
Estrattu in lingua
Dichjarazioni univirsali di i diritti di l'omu - Art.1
Alle Menschen sind frei und gleich an Würde und Rechten geboren. Sie sind mit Vernunft und Gewissen begabt und sollen einander im Geiste der Brüderlichkeit begegnen.
Lingua - Alencu d'e lingue - Linguistica
Lu logu di Wikipedia Visitighja la Wikipedia in Tedescu!

Distribuzione geugrafica di lu tedescu
Quista pagina pudaria cuntena carattari Unicode.

Lu tedescu (die Deutsche Sprache, das Deutsch) hè una lingua appartenente à lu gruppu olandese-ghjermanicu di lu ramu uccidentale di le lingue ghjermaniche di la famiglia di le lingue indoeuropeane.
È la lingua ghjermanica più sparta in lu mondu dopu à l'inglese.

È l'idioma cù lu maghjior numeru di parlanti nativi di l'Unione europeana, parlatu comu prima lingua è ricunnosciutu comu lingua ufficiale in ghjermania, in Austria, in Lussemburgu, in Belgica (cantoni orientali d'Eupen è di Sankt-Vith), in Liechtenstein è in Svizzera duve, soprattuttu in la parte settentriunale, si parla una variante cunnosciuta comu svizzeru tedescu).

In Italia ellu hè parlatu è tutelatu in Altu Adighje (Sud Tirolu ò Süd Tirol), induve gode di unu status di sustanziale coufficialità cù l'italianu, è in la Val Canale in Friuli è Venezia Ghjulia.

Inoltre dialetti scrivibili à la famiglia linguistica di lu tedescu sò parlati da le minoranze walser di lu Piemonte è di la Valle d'Aosta, da quelle mochene di lu Trentinu è da quelle carnicu-ghjermaniche di Sauris, Timau in lu Friuli è Sappada in Venetu; sempre à la famiglia di le lingue ghjermaniche appartene la lingua di li Cimbri, presenti tra Venetu è Trentinu, chì s'ella puru aghjia avutu un'evuluzione di lu tuttu particulare vene qualchì volta inclusa in la famiglia tedescofuna.

Lu tedescu hè ancu parlatu in parti di la rumania, di la pulonia (Voivodatu di Opule), di l'Alsazia è di la Lorena (Francia) é hè parlatu In lì Stati Uniti In lì stati di New York, Pennsylvania è uhiu soprattuttu. ancu innumerevoli nazioni, exi possedimenti coloniali di la ghjermania, comu per esempiu la Namibia, hanu una significativa percentuale di la populazione chì ancora oghje parla la lingua tedesca.

Con circa 112 milioni di parlanti distribuiti in 38 stati hè una lingua pluricentrica comu l'Inglese. Vi sò isole linguistiche in tutti li cuntinenti è certe di ste cumunità esistonu parechji secoli.

Storia

Per lu sviluppu storicu di la lingua tedesca vede li seguenti articuli:

Li dialetti

File:Verbreitungsgebiet der deutschen Sprache.PNG
La diffusione ughjinca di lu tedescu in Europa

I dialetti parlati in ghjermania si dividenu in due macrogruppi:

  • altu-tedescu, (Hochdeutsch): le parlate derivate da l'anticu altu-tedescu, chì hanu subitu la seconda rotazione cunsonantica á li cumenci di lu VI secolu, cumprendenti l'anticu altu-tedescu, la lingua parlata finu à lu 1100 circa, è lu mudernu tedescu, cù li dialetti facenti parte di li gruppi di lu "tedescu supraniore" (Oberdeutsch) è di lu "tedescu mediu" (Mitteldeutsch).
  • bassu-tedescu (Niederdeutsch): li dialetti di la lingua bassu-tedesca (Plattdeutsch), parlati soprattuttu in la ghjermania settentriunale, cumprendente li gruppi di lu bassu sassone (Niedersächsisch) è di lu bassu tedescu urentale (Ostniederdeutsch), è lu gruppu di lu bassu francone (Niederfränkisch), chì cumprende l'olandese di li Paesi Bassi è lu fiammingu di la Belgica.
La cunnoscenza di lu Tedescu in la UE

Normalmente vene cunsideratu propriamente tedescu la lingua parlata in le reghjoni settentriunali, in particulare in la cità di Hannover, chì hè per la ghjermania comu Firenze per l'Italia. Questu hè ancu lu tedescu chì vene normalmente studiatu à l'esteru. Risulta dunque più difficile per unu stranghjeru chì studia lu tedescu cumprende li bavaresi, l´austriachi è soprattuttu l´svizzeri.

Grammatica

Lu tedescu hè una di le lingue ghjermaniche muderne cù la grammatica più cumplessa, à causa di la presenza di li casi è di la cunseguente declinazione di li sustantivi (però monda ridotta in la lingua muderna) è di li aghjèttivi. Li casi in tedescu sò quattru: nominativu, accusativu, dativu è ghjenitivu. Li sustantivi (che comu le pà ti di lu discorsu sustantivate si scrivonu sempre cù l'iniziale maiuscola, á esempiu: das Ich, l'Iu oppure das Essen, Lu manghjare) presentanu tre ghjeneri: maschile, femminile è neutru.

Lu paradigma di li verbi tedeschi irregulari ha quattru forme, diversamente da l'inglese chì ne ha tre: l'Infinitiv (infinitu), l' Indikativ Präsens (indicativu presente), l' Indikativ Präteritum (preteritu, ovveru indicativu imperfetto/passatu remotu) é lu Partizip II (participiu passatu). Lu Plusquamperfekt (piuccheperfettu, currispondente à l'indicativu trapassatu prossimu/trapassatu remotu), lu Futur I (futuru semplice), lu Futur II cumpletanu lu quadru di li tempi di l'indicativu.

Lu Konjunktiv I (primu conghjuntivu) ha quattru tempi (presente, perfettu, futuru I, futuru II), è si usa in prevalenza in lu discorsu indirettu.

Lu Konjunktiv II (secondu conghjuntivu) ha quattru tempi (preteritu, piucchepperfettu è li due futuri). certi soi usi currispondenu à quelli di lu condiziunale in talianu; secondariamente, si pò trovà in lu discorsu indirettu. Hè monda più usatu di lu Konjunktiv I.

È dunque tipicu di lu tedescu è di le lingue ghjermaniche, in ghjenerale, l'usu di costruzioni analitiche, realizzate tramite largu usu di ausiliari (come sein essere, haben ave è werden divenire) per esprime li diffarenti tempi verbali.

La lingua tedesca hè una lingua flessivu-fusiva.

Fonetica è fonolughja

Com'è in Corsu e Talianu, lu tedescu presenta poche differenze tra "scrittu" é "parlatu"; à lu cuntrariu di l'inglese (per esempiu) la pronunzia segue guasi sempre di le regule precise.

Vucali

  • Lu tedescu distingue tra vucali longhe è vucali brevi: in ghjenere le vucali seguite da singola cunsonante sò longhe, mentre quelle seguite da doppia cunsonante sò corte, comu wen [ve?n] è wenn [v?n].
  • Una regula fondamentale dice chì le vucali longhe sò aperte è le vucali brevi sò chjuse. L'unica eccezione hè la ä longa [??] chì hè sempre aperta.
  • Un casu speziale hè la e ùn accentuata [?], tipicamente in li suffissi di l'inflessione (-e, -en) ò in lu prefissu be-. E' una semivucale guasi ùn articulata, pocu percepibile è à volte (in lu suffissu -en) guasi inesistente. Assumiglia à la vucale ebraica shewa é à la vucale i turca.
  • Duve una sillaba cumencia cù una vucale, vene inserita prima di sta vucale una cunsonante ùn scritta, lu splosivu glottale [?]: le corde vucali (chiuse prima) si aprunu in manera di una piccula esplosione per dà via à lu fiatu chì forma la vucale (esempiu: (sich) beeilen [b??a?l?n] "affrettarsi"). Per Sta caratteristica di la pronunzia le sillabe dannu l'impressione di esse più staccate chì in altre lingue.
  • Le doppie vucali naturalmente allunganu lu sonu di la vucale, comu in Saal, Seeelefant [ze??elefant], Boot. In certi casi, (specie prima di l ò n) hè usata una h (Dehnungs-h) per specificà la pronunzia longa di le vucali, dopu à la i invece la e.
  • y si pronunzieghja longa [y?], è breve [?] in le parole di orighjne greca (come Olympiade), mentre ùn hè esistente in le parole tedesche. La pronunzia hè inglese ò francese per le parole in ste lingue.

Vucali cù Umlaut

  • ö longa [ø?], breve [œ] (più apertu); sonu simile à la oe lombarda è la eu piemuntese.
  • ü longa [y?], breve [?] (più apertu); sonu simile à la u francese, ossia una u anteriore.

Micca pare superfluu sottulineà chì li due puntini nant'à le vucali tedesche ùn si chjamanu "dieresi" (come parechji erroneamente credonu), perché ùn indicanu unu iatu vucalicu, ma una metafonesi ò metafonia.

Dittonghi fonolughjci

  • ei, ai, ay [ae] oppure [a?]. La seconda vucale hè abbastanza bassa è si accosta à quella di aereu. comu in Einstein è Heisenberg).
  • au [au]. La seconda vucale hè abbastanza bassa è si accosta à quella di caos; esempi Maus ("topu").
  • eu, äu [?i] oppure [??]. La combinazione ùn esiste in talianu. Si accosta à poi ['p?i] ma lu secondu elementu vucalicu hè arrotondatu è più bassu. Bisogna notà chì in certi dialetti tedeschi lu dittongu hè effettivamente pronunziatu [?i]. Esempi: Deutschland, Freud è Fräulein. lu dittongu äu si usa ancu comu forma cù Umlaut di au: per esempiu Mäuschen ("topulinu"), da Maus.

Altre combinazioni vucaliche

  • ie [i?] comu in Siemens. Se hè eterosillabica (cioè appartene à due sillabe differenti) si pronunzia [j] seguitu da la vucale ò da la cunsonante sillabica (simile à l'italianu) comu in Italen, Brasilen, Spanen é altre parole d'orighjne stranghjera.
  • äi hè sempre eterosillabicu è le due vucali si pronunzieghjanu separate: la prima hè sempre [??], la seconda pò esse [i?] ò [?]. Esempiu: europäisch.
  • eu eterosillabicu si pronunzia comu in talianu. Per esempiu Museum ("museu") è altre parole d'orighjne stranghjera.

Cunsonanti

  • ch sequenza di grafemi chì currisponde á una fricativa velà sorda [x] dopu à li fonemi /o/,/a/, /u/; lu puntu di articulazione diventa palatale [ç] dopu à /i/ è /e/ è le vucali cù la dieresi (si pronunzia più avanti in lu palatu, comu diconu li tedeschi "come un gattu cattivu"). La pronunzia hè più dura, uvulà [?] in le reghjoni meridionali.
  • dsch [?] currisponde à lu sonu di la g seguitata da e ò i. Frequentemente hè sustituitu da [?] ò da una via di mezzu [t?]. Vene utilizzeghjatu in parole di orighjne stranghjera, comu á esempiu Dschungel, "ghjungla" (d'orighjne indiana, simile à l'inglese jungle).
  • g [g] ha solu lu sonu "duru"; perciò ge hè pronunziatu ghe', inoltre ig à la fine di le parole vene pronunziata [?ç], per esempiu honig ['ho?n?ç]
  • h [h]. Prima di una vucale si deve sempre pronunzià la h hè una cunsonante à lu pari di le altre è differenzia le parole (Hund = cane, und = e). La h dopu à una vucale allunga la vucale stessa (Dehnungs-h), comu in ja wohl.
  • j [j](in certe varietà hè più forte [?]), comu in Joghurt. Si pronunzia comu i prevucalica taliana (ieri, ena) ma ci sò di le eccezioni per le parole di orighjne stranghjera, (per esempiu Job si leghjè [??p] u, più cumunemente, [??p].
  • ng [?] (nasale velare) sia in posizione mediana chì finale. dunque "ng" si pronunzia comu la n di ancora [a?'ko?ra]. in le reghjoni settentriunali hè più spessu uvulà [?].
  • ph [f], comu in Philosophie è altre parole d'orighjne greca.
  • qu + vucale si leghjè [kv] (più precisamente [kß]) + vucale, comu in Quatsch [kva?]. Sta hè una caratteristica di la pronunzia chì si nota monda in l'accentu tedescu.
  • r [?]. lu sonu di la r in tedescu hè uvulare, simile à lu francese è ùn alveolare comu in talianu. à la fine di le parole la r ùn si sente quasi: lu suffissu er si pronunzia [?] sillabicu ò [?].
  • s si pronunzia [z] comu in rosa se precede una vucale (come in sein, Hase) ma [?] (come sch) se à l'cumenciu di una parola precede p è t (come in Straße) è in le parole di orighjne stranghjera si pò pronunzià comu in talianu. Solu se hè doppia ò finale si pronunzia [s] (come in sassu).
  • ß. ùn esiste la ß maiuscola. pò esse sustituita da due s. (la doppia ss segue vucali corte, comu in essen (manghjare, pron. essen); la ß segue vucali longhe, comu in aßen (manghjaronu, ['a:sn?] è li dittonghi comu in heißen (significà oppure chjamà si in lu casu nomi propri, ['haesn?]).
  • sch [?] currisponde à lu sonu talianu scrittu cù sc quendu in talianu segue i ò e.
  • tsch [?] currispondente à lu sonu di la c seguitata da e ò i (come in Deutschland).
  • v perlopiù [f] comu in Volk ("populu", da cui Volkswagen, "autu di lu populu") in parole tedesche ma [v] talianu in parole di orighjne stranghjera (soprattuttu latina), comu Vase.
  • w [v] comu in Wurst (salume, insaccatu) è Würstel (salsicciottu). Attenzione: wurstel senza la dieresi è cù la minuscola hè erratu in tedescu, induve va scrittu cù l'Umlaut è cù la maiuscola, comu tutti li sustantivi (anche cumuni) tedeschi. Würstel hè lu diminutivu bavaru-austriacu di Wurst mentre in tedescu currente la forma curretta hè Würstchen chì vene usatu ancu comu epitetu cù lu significheghjatu di "persona insignificante" ò "poveru diavolu".
  • z si pronunzieghja sempre [?] comu in spaziu è mai [?] (come in zattera).

Altre regule

  • Alla fine di le parole ò prima di una cunsonante sorda b, d, è g si pronunzianu rispettivamente [p], [t] è [k] (ig in posizione finale si pronunzia però [?ç]); ma si nota Sta tendenza ancu à l'cumenciu di le parole, in particulà in Baviera è Austria (Lu chì caratterizza l'accentu tedescu).
  • Le cunsonanti p, t, k subisconu un'aspirazione cunsonantica, cioè sò seguite da una leghjèra h [h]. Questu effettu hè più forte in le sillabe accentuate. ùn cambia lu significheghjatu hè perciò spessu vene omessu in la trascrizione in l'alfabetu foneticu, ma hè una caratteristica chì si nota monda in l'accentu tedescu ("thutthi noi semu thedeschhi").
  • tz si pronunzia [?], mentre ancu se risulta difficile in le parole cù zt, comu Jetzt, la (seconda in questu casu) t si deve sentire.
  • Alla fine di le parole é in particulà in l'infinitu di li verbi, la en vene pronunziata accorcendu la vucale, dunque kommen vene pronunziatu komm'n ['k?mn?] cù una vucale sillabica; questu hè particularmente evidente in le forme dialettali. Un fenumenu simile avvene ancu cù em [m?] é el [l?].

Lessicu

La maghjior parte di lu lessicu di la lingua tedesca deriveghja da lu ramu ghjermanicu di le lingue indu-europeane, sebbene vi sianu significheghjative minoranze di parole derivate da francese, latinu e, recentemente, da l'inglese. Allu stessu tempu, hè stupefacente comu lu tedescu riesca à sustituisce parole stranghje cù lu solu utilizzu di lu repertoriu lessicale puramente ghjermanicu: così Notker di San Gallu riuscì à tradurre li trattati aristotelichi in puru altu tedescu anticu attornu à l'annu 1000. Ancora oghje movimenti cunservatori promovonu l'Ersatz (sustituzione) di tutte le parole stranghje cù alternative tedesche.

Sistema di scrittura

Lu tedescu vene scrittu usendu l'alfabetu latinu (cumprese dunque le lette J, K, W, X è Y). Oltre à le 26 lette tipiche di parechji alfabeti europeani, lu tedescu usa tre vucali cù la dieresi (chjamata in tedescu Umlaut), ovveru ä, ö è ü, è una lettera speziale, ß, (chjamata da l´austriaciScharfes S è da li tedeschi Eszett), chì rappresenta la doppia s in certe parole.

Con l'ultima riforma ortografica di lu 1996, la ß vene sustituita da una doppia s in tutte le parole cù vucale breve, comu á esempiu Fluss (fiume), Kuss (baciu) è dass (che, conghjunzione), mentre rimane in quelle cù vucale lunga, comu Gruß (salutu), Fuß (piede) è (manghjava). Da notà chì ùn esiste una versione maiuscola di la lettera ß (Micca capitendu mai á cumenciu di parola), è pertantu vene sempre scritta SS in le parole scritte interamente à lette maiuscole, oppure si usa lu stessu segnu. In Svizzera è Liechtenstein, infine, la ß ùn vene mai usata é hè sempre sustituita da ss.

Le vucali cù l'Umlaut (Ä, Ö, Ü) possonu esse scritte ae, oe é ue, qualora ùn fosse possibile per raghjoni tecniche scriverle cù li due puntini (per esempiu in le taste chì ne sò sprovviste): l'usu però, tranne chì per le maiuscole, hè cunsideratu erroneu. á lu stessu manera ß pò esse sustituita da la doppia s. li tedeschi cumprendenu questu sistema alternativu (anche se à li loru occhi pare stranu), ma hè sempre megliu evità lu se li caratteri speziali sò disponibili, vistu chì ae, oe é ue in ce ti rari casi possonu rappresentà una regulà vucale longa (per esempiu, ae pò esse lettu comu una a longa piuttostu chì una ä). La stessa cosa vale per l'Eszett, datu chì à volte serve à distinghje parole altrimenti omografe, comu á esempiu Maße (misure) da Masse (massa). Attualmente, cù la diffusione di li programma di videoscrittura per cumputer dotati di un elencu di caratteri speziali in cui sò inserite ste lette hè sempre più difficile dover ricurre à questi "mezzi di emerghjenza".

Sulla tastera taliana si possonu usà le seguenti combinazioni:

  • ä = Alt+0228
  • ö = Alt+0246
  • ü = Alt+0252
  • ß = Alt+0223

Le maiuscole cù l'Umlaut capitanu abbastanza raramente:

  • Ä = Alt+0196
  • Ö = Alt+0214
  • Ü = Alt+0220.

Alfabetu

Lu tedescu usa un alfabetu cumpostu da le 26 lette classiche di l'alfabetu latinu più una serie di lette speziali.

Lette speziali (Eszett è vucali cù Umlaut)

Queste lette ùn hanu un postu propriu in l'alfabetu in quantu nessuna parola cumencia cù ß è le lette cù dieresi venenu parificate in l'ordine alfabeticu à quelle "normali".

ß = Scharfes S oppure Eszett (doppia s; nessuna parola ha Sta lettera comu cumenciale è la riforma ortografica di lu 1996 ha ridottu lu loru numeru, mentre Svizzera è Liechtenstein le hanu abulite; per maghjiori informazioni si veda ß).

Ä = à mit Umlaut

Ö = ò mit Umlaut

Ü = u mit Umlaut

In tedescu la parola "mit" significheghja "con"
Da notà chì sebbene li due puntini sianu guasgi uguali à una dieresi hè scurrettu chjamarli così, perché deriveghjanu storicamente da un fenumenu di metafonia è in la scrittura Fraktur si puneva due trattini (simili à una e in la stessa scrittura) sopra la vucale. qualchì volta quest'usanza hè stata ripresa ancu in la scrittura latina, punendu una piccula e sopra la lettera.

Parole cumposte

In tedescu monda spessu li sustantivi è li cumplementi di specificazione possonu esse uniti, cù di le regule monda precise:

  • Una parola cumposta deve identificà qualcosa di precisu: possu unisce per esempiu "porta di casa" (die Haustür) ma ùn "Lu colore di lu mare", perché se vedu qualcosa di blu, dicu chì hè blu, ùn chì ha lu colore di lu mare, mentre la porta di casa hè una cosa ben precisa. Ci sò però rà eccezioni, difatti si pò dì Hautfarbe ("colore di la pelle"). La regula ùn vale in ghjenerale per l´aghjèttivi, hè cumunissimu dì per sempiu mausfarbig ("color topu") oppure ancu papaghjeenfarbig ("color pappagallu", cioè multiculore).
  • Lu sustantivu più importante hè à lu fondu, è determina lu ghjene è lu plurale: "la chjave" (der Schlüssel, plurale invariatu, ghjenitivu des Schlüssels) "della porta" (die Tür, pl. die Türen, ghjen der Tür) "di casa" (das Haus, pl. die Häuser, ghjen des Hauses) si dice der Haustürschlüssel plurale invariatu, ghjenitivu des Haustürschlüssels perché la chjave di la porta di casa hè prima di tuttu una chjave, dunque la parola chjave va à lu fondu.

Sta caratteristica pò dà orighjne à parole monda longhe, cù addirittura tre cunsonanti cunsecutive. à volte per fà l'esempiu di la parola più longa in tedescu si usa:

Rhein-Main-Donaugrossschifffahrtswegdampfschifffahrtghjesellschaftskapitänsuniformknopf, chì significheghja "Lu bottone di l'uniforme di lu capitanu di la linea di navigazione à vapore di la grande linea di navigazione Renu-Menu-Danubiu". comu si nota knopf (bottone) hè l'ultima parola, perché si tratta prima di tuttu di un bottone. issu bottone si pò presumibilmente distingue da l´altri perché avrà un particulà simbulu sopra, dunque pò teoricamente esse definitu cù una sola parola. In realtà ùn si useria mai una parola di lu ghjene (con ben 82 lettere), ma ùn di radu capitanu parole da 20 ò 30 lettere, comu "le discussioni nant'à li problemi di lu riscaldamentu globale"!

È però ritenutu cattivu stile lu scrive parole cumposte di oltre tre singoli lemmi.

Parentela cù le altre lingue ghjermaniche (in particulare inglese)

Ci sò parechje parole tedesche chì sò imparentate cù quelle inglesi (ricordendu chì le due lingue fannu parte di la stessa famiglia linguistica). Parechje di elle sò facilmente identificabili é hanu praticamente lu stessu significatu. In particulare certe parole cuntrassegnate cù * si pronunzieghjanu in la stessa manera ma venenu scritte in manera differente.

TEDESCU INGLESE TRADUZIONE
Winter winter invernu
Sommer summer estate
beste/r best migliu
grün green verde
haben (tu) have avè
Finger finger ditu
Bett bed lettu
Haus* house casa
Eis* ice ghjacciu
Hallo hello ciau
lachen laugh ride
Schiff ship nave
singen, sang, gesunghjen sing, sang, sung cantu, cantai, cantatu
gut good bonu
Fuchs fox volpe
Mann man omu
Maus* mouse topu
zwanzig twenty venti (numeru)
Buch book libru
kalt cold freddu
kühl cool frescu
Fisch* fish pesce
warm warm caldu
trinken, trank, getrunken drink, drank, drunk bevu, bevvi, betu
Wald wood / forest foresta
wild wild selvaghju
machen, machte, gemacht make, made, made facciu, feci, fattu
gehen, ging, gegangen go, went, gone vadu, andai, andatu
Brot bread pane


Alcune parole hanu diverse cunsonanti è stu fattu hè dovutu à la rotazione cunsonantica di l'altu tedescu. Per esempiu in parechje parole imparentate la cunsonante "b" intervucalica di lu tedescu hè resa da la "v" di l'inglese.

Tedescu: Liebe (amore) >> Inglese: love

Tedescu: geben (dà) >> Inglese: (tu) give

Questu avvene inoltre cù la sibilante "ff" chì in l'inglese hè resa cù "p" è in la "ss" chì in inglese hè resa cù "t"

Tedescu: Schiff (nave) >> Inglese: ship

Tedescu: lassen (lascià) >> Inglese: let

Cunfruntendu la lingua olandese (olandese) cù quella tedesca è quella inglese si pò notà in ella un "gradu" intermediu. Poniamu tre semplichi esempi per osservà lu scambiu cunsonanticu:

TEDESCU OLANDESE INGLESE
vergessen (smintecà) vergeten (tu) forget
geben (dà) geven (tu) give
helfen (aghjutà) helpen (tu) help
gut (bonu) goed (pron. gut) good
Buch (libru) boek (pron. buk) book

Ancu in la grammatica si nota sta caratteristica: l' olandese dinfatti cunserva certe declinazioni è conghjungazioni caratteristiche di lu tedescu, ma in parechji casi si utilizzeghjanu forme semplificate comu in inglese. Cunnoscendu lu tedescu, l'inglese è certe semplichi regule di pronunzia olandese, ùn hè difficile cumprende Sta lingua scritta.

Pur essendu una lingua ghjermanica lu tedescu ha certe caratteristiche (come li casi è lu ghjenere neutru) chì la rendenu per certi versi paragonabile à lu latinu.

certi esempi

A dopu: Bis später
A domani: Bis morgen
Ciau: Hallo (Soprattuttu in Baviera è in Austria: Servus)
Bon mattinu (dall'alba finu à le 10:00): Guten Morgen
Bon ghjornu (dalle 10:00 finu à sera): Guten Tag
Bona sera: Guten Abend
Bona notte: Gute Nacht
Bon viaghjiu: Gute Reise
Grazie: Danke, Vielen Dank, Danke schön, (anche Tausend Dank, Danke vielmals)
Ti ringraziu: Ich danke dir
La ringraziu: Ich danke Ihnen
Scusa, Scusi: Entschuldigung, Entschuldigen Sie
Come ti chjami?: Wie heißt du?
Come si chjama?: Wie heißen Sie?
Come stai?: Wie ghjeht's dir? Bene, è tu?: Gut, und dir?
Come sta?: Wie geht es Ihnen? Bene, è Lei?: Gut, und Ihnen?
Da induve veni?: Woher kommst du? Vengu da l'Italia: Ich komme aus Italen
Da induve vene?: Woher kommen Sie? Vengu da la Svizzera: Ich komme aus der Schweiz
Quanti anni hai?: Wie alt bist du?
Quanti anni ha?: Wie alt sind Sie?
Che ore sono?: Wie spät ist es?/Wievel Uhr ist es? sò le undici: Es ist elf Uhr
Qual hè la tua professione? Was bist du von Beruf? sò un medicu: Ich bin Arzt
Qual hè la so´ professione? Was sind Sie von Beruf? sò un farmacista: Ich bin Aputheker
Parli taliano?: Sprichst du Italenisch? Nu, ùn pà lu talianu: Nein, Ich spreche kein Italenisch
Parla spagnolo?: Sprechen Sie Spanisch? Nu, ùn parlu spagnolu: Nein, ich spreche kein Spanisch
Cosa fai oghji? Was machst du heute? Vadu à lu cinema: Ich gehe ins Kinu
Sai ghjocà à tennis?: Kannst du Tennis spielen?
Sai notare?: Kannst du schwimmen?
Hai un cane?: Hast du einen Hund?
Bevu volenteri caffè: Ich trinke gern Kaffee
Domani devu travagliare: Morgen muss ich arbeiten
Quest'estate vadu in Italia: Diesen Sommer fahre ich nach Italen
Lasciami in pace!: Lass mich in Ruhe/Frieden!
Micca hu voglia di andà à scola: Ich habe keine Lust, in die Schule zu gehen
Arrivederci: Auf Wiedersehen!
Ti amu: Ich liebe dich
Tedescu (lingua): Deutsch (abitante di la ghjermania): Deutscher (maschju) Deutsche (femmina)
Italianu (lingua): Italenisch; (abitante): Italener (maschju), Italenerin (femmina)
Per sempre: Für immer

Premi Nobel per la letteratura di lingua tedesca

Voci currelate

cullegamenti esterni

Template:Link FA Template:Link FA