San Teofilu da Corti
Apparenza
San Teofilu da Corti hè una puesia in lingua corsa scritta da Tomasu Alfonsi in l'Almanaccu pupulare di Corsica per l'annu 1931, sottu à u pseudonimu di U Babbuziu. U puema hè scrittu in a varietà balanina di a lingua corsa.
San Teofilu da Corti, primu santu Corsu
[mudificà | edità a fonte]- Qual'ell'hè, qual'ell'hè a canzona nova
- Ch'ella cantarilleghja avà a Restonica ?
- È 'ssa nuvella risatella armonica
- U vecchiu Tavignanu 'nduve l'hà trova ?
- Oh ! sintite, sintite ! Trà 'ssu cantu
- È 'sse rise ritorna à ripetera
- Un nome caru : Teofilu, u gran Santu,
- Gloria maiò di Corti, a città fiera.
- Nanzaderi à San Petru in Vaticanu
- A voce di l'altissimu Pastore,
- Sulenne, dicretò u supremu onore
- À u Santu curtinese è franciscanu.
- Corti, alegru ! T'hè gloria simpiterna
- Avè dunatu à a Corsica, in cunsolu,
- U primu Santu di l'età muderna,
- Ch'ella chjami, filice, so' figliolu.
- Alza a to' fronte ignuliata, o Mamma
- Corsica, è guarda à boccarisa l'astru
- Sprichjatu ind'u to' celu niulastru.
- Mì, mì ! Più chi tù u guardi è più s'infiamma.
- Ricogli o Mamma, di a so' luce amica
- I dolci è caldi raggi; è tù ripiglia
- Un suppulellu di a fierezza antica :
- Toia, 'ssa luce, onore di a to' ziglia.
- 'Ss' astru gluriosu hè lume di spiranza
- À tè, Corsica bella è puvarella.
- Si sperdi (Diu la fia !), grazia à 'ssa stella,
- Di l'antichi addisperi a rimimbranza.
- È cum 'avà in avvene in Voi fidente,
- San Teofilu, a Corsica, sicura
- Di u vostru patruciniu permanente,
- Ùn temi d'ora in poi onta o sciagura!