Ponte autopurtante di Leunardu da Vinci

U ponte autopurtante di Leunardu da Vinci hè un cuncettu di ponte discrittu in u Codex Atlanticus (scrittu trà u 1478 è u 1518) chì hà a particularità d'ùn avè bisognu nè di chjodi, nè di cavichje, nè di corde per a so custruzzione. L’opera, chì ùn hè stata chè teurizata da Leunardu da Vinci, si mantene solu grazia à e forze di cumpressione create da u so propiu pesu è da a frizzione trà i pezzi di legnu chì a cumponenu.
Discrizzione
[mudificà | edità a fonte]U ponte hè cuncipitu per esse muntatu è smuntatu assai prestu. A so struttura principale hè fatta solu di pezzi di legnu di dimensione simule, è ùn ci vole nisun arnese per assemblà lu.
Cuntestu
[mudificà | edità a fonte]
U ponte hè statu imaginatu mentre chì Leunardu da Vinci era sottu à u patronaghju di Cesare Borgia, è i so piani figuranu in u Codex Atlanticus (foglii 69 AR è 71 V). U schizzettu di u ponte mostra una struttura autopurtante chì ùn richiede nè chjodi nè corde per esse assemblata.
Cesare Borgia impiegava da Vinci cum’è ingegneru militare è architettu, è stu tipu di ponte saria statu cuncipitu per facilità à e truppe a traversata di i fiumi cù una struttura chì ùn necessitava chè qualchì minutu d’installazione è chì pudia esse fatta cascà caccendu qualunque pezzu.
Studiu di u cuncettu
[mudificà | edità a fonte]In una analisa tecnica d’un ponte autopurtante, e dimensione critiche (lunghezza, altezza, anguli) è e reazzione d’appoghju per ogni barra, cunsiderendu u legnu cum’è materiale, sò state mudellizate. E simulazione sò state realizate per ponti chì variavanu trà 4 è 7 metri di lunghezza. I risultati anu messu in risaltu chì l’efficacità strutturale cresce cù l’altezza, ma à discapitu di a praticità di passaghju, è ch'ellu esiste un cumpromessu ottimale per un raportu altezza/lunghezza di 0,30.

U ponte autopurtante hè statu ancu prupostu cum’è piattaforma sperimentale per studii di vibrazione dinamica. Si hè dimustratu assai robustu nant’à una larga gamma di frequenze basse è alte, mentre ch’ellu tende à smuntà si quand'ellu hè sottupostu à una frequenza vicina à a so frequenza di risunanza.