Vai al contenuto

Pagellus erythrinus

À prupositu di Wikipedia
U paragottu
Pagellus erythrinus
Classifica scentifica
Regnu Animalia
Imbrancamentu Chordata
Classa Actinopteri
Imbrancamentu Acanthopterygii
Classa Percomorphaceae
Ordine Spariformes
Famiglia Sparidae
Generu Pagellus
Nome binuminale
Pagellus erythrinus
Carl Linnaeus, 1758

U paragottu (Pagellus erythrinus) hè una spezia di pesciu chì face parte di a famiglia di i Sparidae.

Descrizzione

[mudificà | edità a fonte]

Pagellus erythrinus hè un pesciu di taglia media chì pò aghjunghje sinu à 50 centimi di lunghezza è si distingue da a so culurazione russiccia incù riflessi argentati annantu à u spinu.

Ripartizione

[mudificà | edità a fonte]

U paragottu hè largamente spartu in l'acque custiere di u mare Terraniu è di u mare Atlanticu orientale, da a Nurvegia à a Mauritania. Omu u trova dinù in u Mediterraniu, in u mare Neru è in u mare d'Azov. Affizziuneghja i fondi rucciosi è rinosi sinu à una prufundità di 100 metri.

U paragottu hè prisente in acque marine di Corsica.[1]

U paragottu hè un pesciu carnivoru chì si nutrisce per u più di picculi crustacei, di molluschi è di varmi marini. Hè attivu durante a ghjurnata è si culloca in scialmi in cerca di nutrimentu. A riproduzione hà locu di veranu è e femine diponenu i so ovi annantu à u fondu marinu.

Pagellus erythrinus hè dinù cunnisciutu sottu à u nome scentificu di Pagellus bogaraveo o Pagellus centrodontus. Appartene à a famiglia di e/di i Sparidae, chì ragruppa numerose spezie di pesci marini.

Cunsirvazione

[mudificà | edità a fonte]

Benchì u paragottu ùn sia micca cunsideratu cum'è una spezia minacciata, a so pupulazione hè sottumessa à una prissione criscente duvuta à a pesca eccessiva è à a digradazione di u so ambiente naturale. E misure di cunsirvazione, tale cuntingenti di pesca è zone prutette, sò messe in ballu in certi lochi per assicurà a perennità di 'ssa spezia emblematica di l'acque custiere di l'Europa.

Riferimenti

[mudificà | edità a fonte]
  • Rughjeru Miniconi, Parlata aghjaccina cittatina è paisana, Ed. A Barcella, 2017.
  1. Miniconi (2017).

Altri prugetti

[mudificà | edità a fonte]