Vai al contenuto

Nabonide

À prupositu di Wikipedia
(Reindirizzamentu da Nabunide)
Nabonidu

Nabonidu, in accadicu Nabu-naʾ id; fl. VI seculu a.C.) hè statu un suvranu babilunese.[1] Hè statu l'ultimu rè caldeu di Babilonia. Hà regnatu da u 556 à u 539 a.C., quand'ellu fù scunfittu da Ciru II di Persia.

Nabunide vinia da u nordu di u regnu, figliolu d'una aramea d'Harran.

Basendu ci nantu à elementi cum'è allusione à u rè assiru Assurbanipal in i testi di prupaganda o interessi particulari reali per Harran, l'ultimu centru di a resistenza dopu à a caduta di l'assira Ninive in u 612 a.C., hè statu ancu suggeritu ch'ellu fussi d’urigine assira.

Cullata à u putere è regnu

[mudificà | edità a fonte]
Cilindru di Nabunide (British Museum)

Nabunide ùn appartinia micca à a stessa dinastia ch'è u so predecessore, u ghjovanu Labashi-Marduk, chì fù assassinatu dopu à nove mesi di regnu. A presa di u putere da parte di Nabunide in l'annu 556 a.C. fù legittimata da u so matrimoniu incù Nitocris, una figliola di Nabucudonosor II è veduva di Neriglissar.

Da u 555 a.C. à u 553 a.C. Nabunide fù in Cilicia è in Siria. Dopu si recò in Arabia, induve ricustruì Teima, cità induve stete assai tempu. Nabunide cunquistò ancu u regnu d'Edom, lascendu à Sela una scrizzione cummemurativa, scalpellata nantu à una parete d’un piccu rucciosu.

Durante l'assenza prulungata di u rè, sin'à u 540 a.C., u guvernu fù tinutu da u figliolu maiò Baldassarre (Bel-Shar-Usur), chì in u 547 a.C. cumandò l’armata babilunese à Sippar.

Rivultatu in u 540 à Babilonia, Nabunide fù scunfittu à Òpis da l'armata achemenide di Ciru II, chì cunquistò a cità obligendu u rè à rifughjà si in Borsippa. Nabunide l'annu dopu vultò à Babilonia è si resi à u vincitore per esse dopu depurtatu in Carmania.

Nabunide, in più, dete incuraghjimentu è sustegnu à a so figliola Ennigaldi, chì versu u 530 a.C. realizò u chjamatu museu d’Ennigaldi-Nanna, cunsideratu cum’è u primu o unu di i primi musei mai creati.

Pulitica religiosa

[mudificà | edità a fonte]

Nabunide era particularmente interessatu in u diu di a luna Sin, di quale a mamma Adagupi-Adad era una sacerdutessa, è à u so tempiu in Harran, ch'ellu ricustruì dopu à a distruzzione fatta da i Medi in u 610 a.C.

L'opinione più sparta trà i studiosi hè chì 'ssa preferenza avaria resu Nabunide antipaticu in Babilonia, induve a pusizione di u diu enoteisticu Marduk si seria sentita minacciata. 'Ss'affare seria statu unu di i mutivi di u ritiru di Nabunide in l'oasi di Teima.

Tuttavia, nove interpretazione in l’ultimi anni anu messu in dubbitu 'ssa visione. Sicondu 'ssi punti di vista, ancu s'ellu ùn si pò negà a preferenza persunale di Nabunide per u diu Sin, u rè hà seguitatu u panteone tradiziunale babilunese, ancu s'elle ci sò state rivolti contr'à a so autorità, ma micca à u puntu d'impedisce u so ritornu in a capitale.

Archeulugia

[mudificà | edità a fonte]

Impurtante hè statu u so cuntributu in u campu di l'archeulugia, sin’à esse cunsideratu u primu archeologu di u mondu.

Nabunide in a Bibbia

[mudificà | edità a fonte]

In u libru di u prufeta Daniele, Nabunide hè mintuvatu cù u nome più famosu di u so soceru Nabucudonosor, ma hè currettamente citata una longa assenza soia da Babilonia, attribuita à una pazzia causata da una punizione divina. Hè mintuvatu ancu u figliolu Baldassarre, cum’è coregente di u regnu. Subitu prima di a cunquista persiana di Babilonia, Baldassarre avia prufanatu l’uggetti di cultu di u tempiu di Ghjerusalemme, espurtati parechji decennii nanzu da Nabucudonosor. Un ditu misteriosu supranaturale scrivì tandu nantu à u muru di a sala di u banchettu una prufezia, e parolle di a quale, interpretate da Daniele, annunziavanu a caduta imminente di l'Imperu Babilunese.

  1. 'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in talianu.